memories..

Memory, All alone in the moonlight
I can dream of the old days
Life was beautiful then
I remember the time I knew what happiness was
Let the memory live again
Sunt indragostita de Barbra Streisand. Nu stiu de ce dar in ultima vreme, a intrat in sufletul meu alaturi de Audrey Hepburn, Marilyn Monroe si Sophia Loren. Toate sunt femei frumoase care au trecut prin viata nu doar pentru a trai, ci pentru a fi. Articolashu' asta a inceput ca o compunere de clasa a 6-a, cel mult a 7-a. Inspiratia mea de asta vara, actualu' meu "bro" (love you tooooo broooo;)), asteapta banuiesc, de foarte mult timp sa mai scriu ceva pe aici...
In ultima vreme, am fost bantuita foarte des de amintiri. Dimineata cand plec spre scoala, constat cu uimire ca au cam disparut frunzele... ca vecinul meu nu mai este un tzanc... ca mama are mai multe riduri. Imi amintesc o gluma usor morbida: atunci cand tot mai multi cunoscuti ai tai mor, inseamna ca imbatranesti.
Pana la onorabila mea varsta de aproape 19 ani, nu cred ca ma pot lauda cu mare lucru. Doar cu amintirile. Nu am gasit leacul pentru SIDA sau cancer, nu am publicat 3 carti, nu am ajutat copiii din Somalia. Nu am facut nimic altceva decat sa inmagazinez in capusorul mey de papusa Barbie deformata, o multime de momente fericite.
Imi amintesc o plimbare superba, pe malul marii, din Vama pana in 2 Mai... Parca simt si acum mirosul infernal de la alge putrezite si galetusa plina cu scoici pe care le-am adunat cu el...
Nu voi uita seara superba cand toate trei ne-am uitat la "Sex and the City- The movie", mancand semine si pufuleti...
Imi amintesc o prietenie deosebita care s-a sfarsit prost... Zilele petrecute cu ea in parc si cozile de la doctor pentru o amarata de scutire.
Imi amintesc tot...
Ce am fi fara amintiri? Ce am face daca seara, stand linistiti sub pilota, nu am avea la ce sa ne gandim? Cred ca amintirile sunt cele mai frumoase lucruri ce iti raman, atunci cand ramai fara nimic.
Momentan, amintirile sunt tot ce mi-au ramas. In rest nu mai am nimic...
ceea ce ati citit pana acum am scris acum vreo saptamana. atunci mi-a pierit tot cheful si am dat un save. mi-era sila si lene si eram prea confuza ca sa mai "compun" ceva. acum, din fericire am mai mult chef. pacat ca sunt si mai dezorientata:))

aseara m-am intors din bucuresti. am stat nici mai mult nici mai putin de 24 de ore. dar doamne... cat m-au schimbat aceste 24 de ore...

mi-am dat seama ca cei de langa mine sunt mai departe decat cei care nu sunt prezenti...

mi-am dat seama vorbele nu sunt decat niste paravane chinezesti din hartie translucida...

mi-am dat seama ca in momentul in care te indragostesti nu iti mai pasa de ABSOLUT NIMIC...

mi-am dat seama ca traim intr-o lume libera.