luni, 26 aprilie 2010

lucky...

stii momentele acelea in care nu iti mai gasesti locul? momentele acelea dulci in care te trezesti din somn, deschizi ochii si te intinzi zambind iar apoi astepti sa fii luat in brate?
eu uitasem tot
imi lasam privirea sa bantuie prin avion, incercand sa imi dau seama ce se intampla, unde plec si de ce renunt la fericirea mea. parca imi doream ca avionul sa se strice... sa se termine pista inainte ca rotile sa se desprinda... sa se intample ceva sa nu plec. imi simteam radacinile rupandu-se una cate una si toata fericirea scurganu-mi-se din vene...
incercam cu disperare sa mai trimit un singur mesaj... sa mai simt macar pentru o clipa mirosul tau... sa mai tresar pentru o ultima data... Pana si acum, incerc sa imi dau seama daca ceea ce imi amintesc s-a intamplat cu adevarat sau pur si simplu, sufletul meu obosit de atatea momente in care am mimat ca traiesc, a creat un episod pe care il voi derula toata viata... in fiecare zi... in fiecare clipa... cu speranta ca voi intelege ce inseamna ceea ce simt pentru tine.
sunt blocata... nimic din ceea ce fac sau spun zilele astea, nu exista cu adevarat... nu mai stiu ce simt, ce gandesc, ce vreau... traiesc intr-o adolescenta continua... intr-o visare dureroasa care ma da peste cap. fiecare incercare de a reveni la ceea ce eram acum o luna, 6 luni sau 2 ani... nu numai ca nu isi are sensul, dar este prosteasca si lipsita de... tot.
uneori imi doresc sa nu simt... sa fac sex pe bani, sa traiesc intr-un apartament mic prin rahova unde sa nu ajunga nici macar cainii vagabonti...



degeaba
nu mai merge:)

duminică, 4 aprilie 2010

locul potrivit

ce poate fi mai trist decat sa stai de inviere la masa, in timp ce mama se chinuie in bucatarie, ascultandu-ti fratii mai mici, fredonand in soapta "nu ne-am nascut in locul potrivit..."?

luni, 4 ianuarie 2010

un actor grabit

mi-e dor de casa. e atat de aiurea sa simti ca toata viata ta s-a dus dracului, ca nimeni nu isi mai aminteste de tine, ca de rev, cand stai acasa cu prietenul, bei tzuica si joci razboi si poker pt ca nu ai bani nici de paine, nu te suna nici tac'tu, ca atunci cand ajungi acasa dupa munca, nu te asteapta nici o bucurie decat niste brate care incearca sa te incalzeasca un pic.
as prefera sa fi stat acasa, sa ma hranesc in continuare cu vise si impresia ca am viata bogata. stau ca o proasta in biblioteca si plang si imi sterg nasul cu maneca.in niciun moment din viata mea nu am avut batista. nici macar sean nu mai vine pe la noi...e indragostit mai nou
maine seara vine karolina la mine... polonezoaica ce a trait toata viata in italia si care mi-a propus sa plecam la paris impreuna, un week-end. nici macar ideea de a face sex cu o blonda cu ochii albastri si fund misto nu ma mai scoate din letargie. afara a nins si este frig; am fost la serviciu toata ziua si a fost de cacat. iar telefonul meu nu mai suna...
ma doare stii... dar zic merci.... cu mutra asta acra...

luni, 30 noiembrie 2009

evening

mda... bye bye london!
pana la urma nu am mai plecat in londra sa il ascultam pe nachos pentru ca, prietenul meu a avut o criza de personalitate si m-a amenintat ca ma "lasa in pizda maica-mii aici" si ca ekl "pleaca la mama dracului acasa". asa ca mi-am luat catrafusele, adik tutunu', foitzele, filtrele si restul de demnitate, si asa cam sifonata, si am plecat la irina. numa' bine ca nici ea nu o taiase in london din cauza mea si a lu' baha.
hotarate sa ne bucuram cat mai mult de seara de vineri, mi-am folosit farmecul personal, genele rimelate si zambetul larg ca sa cumpar tigari ADEVARATE si alcool de la tesco. in mod surprinzator, pentru prima oara in 3luni de zile, atat la casa pt tutun cat si la self check-out, 2 tipi. englezi, blonzi si buni :"> nu aveam pasaport...nu a contat:D aparent, arat destul de minunata (nu batrana!!!!), sa nu imi ceara ID.
mergem la irina... bem... incercam sa fumam. numai ca nu aveam bricheta. asa ca am iesit in fata casei sa vanam pe cineva cu "a lighter". am gasit la uin boschetar imbracat in salopeta. avea bricheta in pantalonii de sub salopeta. in momentul in care si-a bagat mana in salopeta sa "o" scoata, mi-a trecut intreaga viata sexuala prin fata ochilor. nu cuprindea niciun alcoolic boschetar imbracat in salopeta. ne aprindem tigarile, le fumam... mergem in casa...bem...bem...bem...bem...bem...bem...bem...bem...bem...bem..etc
la 12 noaptea ne trezim sa plecam la londra. cautam tren/microbuz/autobuz/bicicleta/avion/caruta trasa de boi. nimic spre londra... ne razgandim, sa mergem la Romanian Party in Linen Store... eu aratam ca un castravete murat si abia ma tineam pe picioare. nici irina nu era mai bine, doar ca arata minunat:))
si ce fac absolut toti romanii cand nu au unde sa se duca, si sunt beti??
nu va ganditi la asta:P irina e fata cuminte si nu face sex aiurea
am inceput sa vb despre revolutie... iar discutia noastra, urmata de melodii de la cenaclul flacara si aminiri ale parintilor, ne-au deprimat in asa hal incat l-am iertat si pe baha pentru chestiile nu tocmai inaltatoare pe care mi le-a reprosat. btw... voi va distrati cu mine? el mi-a zis ca nu...

anyway...am plecat acasa la 2 fara un sfert... mi-a tzatzait curu' pana am incuiat usa dupa mine. diuds and diudets... nu mergeti noaptea prin canterbury, pe stradute laturalnice. e the freakiest thing ever. se auzeau picaturi de ploaie cazand prin tufisuri, cate o pisica miorlaia de ti se ridica parul pe ceafa.. very yucky...
anyway... a fopst foarte frumos. a doua zi nu mm-a durut capul. din contra, am fost si la munk:D iar bahama si-a cerut iertare...
si cu dedicatie speciala pentru irina... fara numar...
"margaretoooooooooooo.... vino'ncoa!!!!!!!!!!!"
cheers mates

vineri, 27 noiembrie 2009

incetul cu incetul

incetul cu incetul, voi incerca sa imi readuc la viata blogul. Culmea este ca eu am fost rpima persoana din fosta mea clasa si din toate grupurile in care ma invarteam, care si-a facut blog. Si tot eu sunt cea care s-a lasat pe tanjeala.
Anyway, asa cum ai aflat din articolul de acum cateva ore, locuiesc in mod oficial si cat de cat legal, in UK. UK este Anglia;)
It really sucks. E frumos, curat, civilizat; dar, mori de foame. Cu foamea te mai descurci cum te mai descurci dar...mori de seteeee!!! Scumpa bautura in draci. Si habar n-au sa se distreze.
La un PAL Session (Peer Assisted Learning Session) de la Uni (nu ma refer la "unii" si la Uni, care vine de la University), toata lumea a fost foarte socata ca in Fresher's week (prima saptamana din an), nu am fost la nici un party la Student's Union. Bineinteles ca nu am fost, daca Georgiana (pt mine va ramane mereu Georgiana, chiar daca acum o cheama Elena:P), mi-a spus ca a ajuns acolo la 10 iar la 11 s-a terminat tot! In cautarea mea de distractie alcoolica si vomitareasca, am alergat la Romanian Party in Club Loft care a fost o foarte mare tzeapa. In afara de faptul ca prietenu' meu a trebuit sa dea o lira la intrare si ca am platit 5 lire pt un pahar de vin de rahat, tot cheful s-a sfarsit la ora 1:). Da, dragilor. In minunatul stat in care locuiesc, toate barurile si cluburile se inchid la 1, maxim 2. In seara asta este inca un Romanian Party, dar voi spune pas. Imi pastrez energia pentru cel de marti, cand fiind ziua nationala, ma voi imbraca in strai de sarbatoare si ma voi duce sa ascult imnul Romaniei, tot la Student's Union.
Ah...da.... Saptamana trecuta am iesit in club, sa il ascult pe Nachos cum mixeaza (daca esti din Canterbury, il cunosti cu siguranta pe Nachos). Si am fost in Alberry's (or smth like this). A fost foarte dragutz... pana s-au imbatat toti ciutanii englezoi de 18 ani, care nu au mai baut alcool pana la varsta asta (pt ca nu au voie in cluburi si nu le da nimeni alcool sau tigari la magazin), si au inceput sa se bata, sa injure si sa borasca peste tot.
La un moment dat, vine unu' la mine si ma intreaba daca sunt prietena cu DJ-ul. "maybe... why?". vroia o melodie a lui james brown (who the fuck is james brown????). Era ziua ciutanului, facea 18 ani si era prima data in club. Virginitatea si disperarea lui erau deja mai mult decat evidente, vizibile, etc... Asa ca dragul meu iubit ma pune sa ii propun lui si prietenului sau, un englez la fel de distrus si pizdo-phobic, sa facem un threesome. Eu si ei doi. Cei doi englezi. de 18 ani. pentru moment, parea chiar foarte fun dar, la 5 minute mai apoi, s-au incaierat si au fost dati afara. uraat,,,
ma intreb cum reactioneaza cand vad o femeie goala.
anyway...
nachos a mixat bine
a fost foarte dragutz... si am cheltuit 20 de lire, asa, de fun...
si tot de fun, in seara asta plec la londra sa imi iau bataie in club pasha. nu de alta, da' ma roaga irina frumos...si imi place la londra.... si... mixeaza nachos, saracu'

finally

Sunt in UK de 2 luni si un pic. Acum mult timp, credeam ca Romanica noastra e nasoala, un colt jegos unde toata lumea isi arunca... gunoaiele?? neah... nici macar p'alea. Dispretuiam tiganii de pe strada (asta mnu cred ca s-a schimbat inca, totusi), maica-mea ma calca pe nervi cu cea mai mica vorba, iar tigarile erau scumpe. Aici, in Occident, totul este minunat.
Locuiesc intr-un orasel turistic din sud-estul Regatului Unit. E minunat aici. Parcuri multe, pline de verdeata; toata lumea sta pe iarba, mananca si citeste. Soarele parca incalzeste mai tare iar apa de la robinet este mai dulce. Pana si pasarelele canta mai frumos. Nu am vazut nici un caine vagabont de cand am venit; oamenii sunt prietenosi si vorbareti... Atunci cand vrei sa traversezi, tot traficul se opreste, fara ca cineva sa claxoneze. Nu urla nimeni pe strazi si nu auzi manele din fiecare telefon mobil din jur. Toate ziarele sunt pline de articole despre actiuni de caritate in care, culmea, oamenii se implica pe bune. La ore, toata lumea este vesela si relaxata; studentii se descalta la seminarii si stau cu picioarele pe masa, ca sa le vina sangele in cap, sa le oxigeneze creierul si sa fie mai destepti.
Muzica este buna, de ziua ta oamenii iti aduc "beutura" ca sa te faci praf. Accentul este adorabil...
aaaaaaaaa...da
Iar prin mijlocul oraselului, trece Stour, un rau cu lapte si miere.

Dincolo de lucrurile astea minunate, nu exista un singur roman care nu isi doreste sa se intoarca dracului in tomberonul lui de tara. Ne strangemin grupuri mici de 3-4 oameni si ascultam muzica romaneasca, patriotica (nici chiar asa:P). Cu mancarea e cam ca la "Moartea caprioarei": "mananc si plang, mananc", mai exact, foarte scarboasa. O bere e 3 lire si ceva in baruri; in supermarket, gasesti si cu o lira (500ml). Mi s-au ingalbenit unghiile si degetele de la atata tutun rulat, pentru ca nu imi permit tigari (mai ieftine de 5 lire nu iti gasesti).
Iar chestia care ma deprima cel mai tare este ca... englezoaicele sunt urate. Mi-e dor de fetele din romania, care arata impecabil mereu. Mi-e dor de cineva anume, care si nemachiata, dimineata, in vama, arata bestial. Mi-e dor de fetele noastre care au buze frumoase, pline si umede. Astea au o despicatura si atat. Mi-e dor de fetele care se epileaza pentru ele, chiar daca nu au prieten. Mi-e dor de fetele care nu put si care se spala la par. Mi-e dor de fetele care isi asorteaza hainele si nu se imbraca folosind o furca.
Mi-e dor de tenul perfect, de ochii minunat conturati, de parul stralucitor, de naturaletea cocheta. Mi s-a acrit de "naturaletea" asta primitiva care inseamna lipsa oricarui interes spre frumusete.
Si dupa ce ca au femei oribile si grase rau, si ca nu gasesc nimic care sa ma ajute sa imi iau gandul de la satena cu ochi migdalati din Bucale, MAI AU SI PRAJITURI NASPAAAAAAA!!!!!

UK sucks....

marți, 16 iunie 2009

:O:O:O

ma iubesc. sunt minunata!!!!! sunt destul de proasta incat sa uit bani prin buzunare. am gasit 2 lei intr-o jacheta pe care nu am mai purtat-o din clasa a 9-a. sunt extraordinara. ink 4 mii si imi iau tigari:D

nu mai am tigari

da, este oficial. nu mai am tigari. ultimul pachet mi l-am cumparat vineri seara. de atunci, mai mult sau mai putin discret, am tapat. pe toata lumea: oameni de pe strada, meli, bahama, vecini, catei, purcei. pe toata lumea. trist este ca si oamenii pe care ii tapam au inceput sa tapeze pe altii ptr ca i-am saracit eu:D
anyway.... in marele meu avant de a strange bani de tigari, am inceput sa cotrobai cu stoicism prin toata camera, dupa cas$h (da, stiu ca e scris ca la cocka). si, dupa cautari infrigurate, disperate de aproximativ 3 minute am gasit in urmatoarele locuri, urmatoarele sume:
*poseta rosie din piele-lac: 5 bani+ una bucata pastila "Algocalmin"+ un fluturas de prins parul
*poseta negru-verzui din piele lac: 20 bani+ mai multe servetele intarite. nu cunosc substanta si nici nu vreau sa ma gandesc la ea
*poseta argintie: nimic pentru ca am curatat-o ieri de ultimele monezi ca sa imi iau inghetata+ un fluturas de prins parul
*poseta neagra piele mata: 50 de bani+ 3 agrafe negre de prins parul
*rucsac albastru primit moka anul trecut la concurs la brasov: costum de baie(????) si balsam de buze avon cu pepene (este inca functional desi se intinde. cred ca nu o sa il mai folosesc)
*mapa cu gagica blonda cu un munte de sticle de alcool la picioare: nimic
*geanta de carpa cumparata de la bruxelles b-)- nimic
*rucsac argintiu de la orange- un prezervativ folosit (?????)

prima concluzie... cu banii ce ii mai aveam in portofel, plus ce am mai gasit prin colturi ascunse si 100% nesanitare, am strans onorabila suma de 4,5 lei. adik patrujcinci de mii de lei vechi. ma pish pe ei. mai am nevoie de douashapte de mii de lei ca sa imi iau tigari.
a doua concluzie... daca mi-as vinde toate posetele si toate gentile si toate rucsacele mi-as plati chiria in anglia pentru 3 luni.
a treia concluzie... ce dracu fac cu atatea agrafe de prins parul??? si daca tot am atatea, de ce o intreb mereu pe luciana "bah... ai si tu ceva de prins paru'?"
a patra concluzie... nu mai am bani de tigari

brb

ma duc sa caut si in cutiile de sub pat. daca tot nu gasesc, atentez la pusculita sora-mii

vineri, 8 mai 2009

Stii sa joci elastic?

Acesta nu este un text despre copilărie. Nu este un text nici măcar despre copii sau jocuri. Iar prietenia are un rol mai mic decat neimportant în el. Este un text despre ceva ce parcă nu am trăit niciodata. În timp ce scriu, îmi amintesc dar totul pare a fi doar un film alb-negru pe care l-am văzut cândva la cinematograful acela ponosit de pe bulevardul Ferdinand.

Eram de un metru şi două ghilimele când am început să fug din casa şi să mă ascund prin şanţurile cartierului. Când am citit prima oară “Dumbrava minunată” a lui Sadoveanu, parcă mă vedeam pe mine în rol de Lizuca. Numai că eu eram blondă şi cârlionţată iar “căţeluşul” meu era Nicoleta, o puştoaică negricioasa, creaţa şi de zece ori mai frumoasă ca mine. Toată copilăria am fost urmărită de comparaţiile dintre mine şi fetele din jur… Nicoleta avea aspectul ăla cauciucat al păpuşilor negrese ce îmi zâmbeau de pe rafturile magazinului de la Delfinariu. Îi lipseau doar buzele roşii.

După Nico, a fost verişoara-mea Mădălina. Îmbrăcate la fel, cu şoseţelele ridicate până la genunchi şi părul prins în “coadă-palmier”, stăteam împreună rezemate de peretele bisericii. Mama, care era de fapt bunica, poreclită astfel doar pentru că ne obişnuisem cu ea, vorbea resemnată cu o babă, despre Sora Ana, o cucoană ce murise subit în urma cu 2 zile. Îmi priveam vârfurile pantofiorilor albi, cu o curiozitate aproape bolnavă. Cum reuşea Mădălina să îi păstreze fără nicio zgârietură? Ai mei erau scâlciaţi, atât de juliţi încât parcă aşteptam să curgă o dâră fierbinte de sânge dintre crăpături. “Vaaaai…Doamna Calen… Frumoasă s-a mai făcut Mădăluţa… Ptiuuuu… să nu o deochi. Ea e a fetei, nu? Frumoasă, frumoasă….Mânca-o-ar mama să o mănânce. Şi Gigica e drăguţă da' Mădălina…”. Uram comentariile astea aproape la fel de mult pe cât uram sa mi se spună “Gigica” de către stăini. Eram un copil cuminte, ce mânca tot din farfurie, dormea la prânz, îşi făcea patul şi visa să se facă doctor. Vroiam doar să fiu lăsată naibii in pace, să mă uit la pantofii mei. Ce era atat de greu de înţeles? Şi mă cheama Georgiana. Gigica doar pentru familie…

Cartierul era plin de şanţuri, gropi si moloz. Nimeni nu construia nimic, nimeni nu dărâma nimic. Dar molozul era peste tot. Îl simţeam deja şi in păr, si în ochi, peste tot. Devenise ca un fel de oxigen mai greoi şi mai parfumat. Şi în această mare prăfuită, noi ne petreceam viaţa. Era viaţa noastră. Era una singură, veselă, lipsită de tot dar atât de completă…

Nicoleta suna la uşă dis-de-dimineaţă, când incă mai mirosea a roua pe scară. Mă urcam pe lada cuierului, mă uitam pe vizor. O vedeam deformată, ca şi cum cineva i-ar fi tras spre spate, marginile feţei maslinii. Mă amuza să o privesc prin găurica mică, mai ales pentru că ochii migdalaţi, cu gene scurte dar dese, erau teribil de ciudaţi. Păreau atat de goi…

Deschideam uşa, intra in casă şi mă săruta vesel pe gură. Aşa ne învăţasera părinţii noştri denaturaţi. Apoi, îmi lua mâna în a ei si mă trăgea după ea, în fugă, pe scări. Ţipetele mele trezeau tot blocul. Eram înaltă şi atunci, iar distanţa de la ochi, la picioare era atât de mare încat mi se părea că în orice moment, urma să îmi cadă capul şi să mi se rostogolească până la parter în râsetele amuzate ale negricioasei. Colindam cartierul mâncând “cârcei” de la viţa de vie şi povestind despre absolut nimic. Câteodata intram într-un bloc, la parter, unde o doamnă singură, “plantase” ca într-o imitaţie proastă a unui roman călinescian, doi lei din ipsos, la dreapta şi la stânga uşii. Din apartament, ieşea mereu un miros greu, sufocant şi greţos de poţiuni magice, otrăvuri şi amestecuri. Mult mai târziu am aflat cum miroase tocăniţa învechită… şi mult mai târziu am demis-o pe acea femeie din postul de vrăjitoare a cartierului Faleza Nord, Constanţa.

Intram la prânz la mine în casă. Un apartament făcut aproape integral din oglinzi. Peste tot unde priveai, iţi vedeai copia zâmbind, plângând, râzand sau tăvălindu-se pe gresia maronie. Aveam în cameră, în speranţa că ai mei vor mai face un copil, un pat suprapus. Acolo sus, ne urcam împreuna, ne îmbrăţişam şi ascultam poveşti la pick-up, şoptindu-ne jurăminte în cinstea prieteniei noastre eterne. Adormeam, ne trezeam, ne jucam…

Aveam jocul de şotron mereu desenat pe trotuar. Nimeni nu îndrăznea să îl cureţe. Nici măcar ploaia. Şi mâncarea de frunze şi pământ era mult mai delicioasă atunci când o pregăteam împreuna. Şi nimeni nu ne bătea la elastic. Parcă îi vad gleznele prăfuite, cu şosetele murdare de noroi şi îi aud glasul foarte timbrat pentru un copil de vârsta ei, numărând… şi picioarele mele împletindu-se cu elasticul alb ce zbârnâia in ritmul numărătorii…

Totul făcea parte dintr-o existenţă aproape independenta de părinţii noştri. Nici nu observam când erau cu noi. Doar uneori le simţeam lipsa, atunci când nu se auzeau ţipetele ce ne chemau în casă.

Acum nu mă mai plimb prin cartier. Iar pe Nicoleta nu o mai văd decât foarte rar, pe stradă. Iar atunci, ne facem că nu ne vedem, uitându-ne aiurea prin vitrine. Doar cateodata îmi vine să mă duc la ea, sa o zgudui si să o întreb “Stii sa joci elastic?”. Dar nu mai avem nimic în comun. Nici măcar molozul… Şi nici măcar nu mai e la fel de frumoasa….

Nu mai ştiu să joc elastic…

miercuri, 11 martie 2009

shit

mda. am descoperit ca unii oameni au o adevarata problema cu ceea ce scriu eu pe aici. am fost criticata intr-un mod mai mult sau mai putin placut. de fapt, mai mult neplacut de niste oameni deosebit de talentati care la fiecare 2-4 cuvinte baga un "Pula mea", "cacat", "coaie", "cur" etc. ei au considerat ca ceea ce aberez eu pe aici, sunt motive de misto. uite ce zic eu...
Luati-va consideratiile, bagati-vi-le in gaura curului, indesatile cu matura si fiti fericiti. Iar daca nu iti place ce scriu, sparge-ti monitorul, da cu el de pamant/perete/capul maica-tii sau pur si simplu, nu mai da click pe link;)
Tot eu sa va invat?;)

marți, 10 martie 2009

Advanced Global Personality Test Results
Extraversion |||||||||||||||||||| 86%
Stability |||||||||| 38%
Orderliness |||||||||||| 42%
Accommodation |||||||||| 34%
Interdependence |||||||||||| 50%
Intellectual |||||||||||| 50%
Mystical |||||||||||||||| 70%
Artistic |||||||||||||||||||| 90%
Religious |||||||||||| 50%
Hedonism |||||||||||||| 56%
Materialism |||||||||||||||||||| 90%
Narcissism |||||||||||||| 56%
Adventurousness |||||||||||||||||| 76%
Work ethic |||||| 23%
Humanitarian |||||||||||||| 56%
Conflict seeking |||||||||||||||||||| 83%
Need to dominate |||||||||||||||||||| 83%
Romantic |||||||||||||||| 63%
Avoidant |||||||||||| 43%
Anti-authority |||||||||||||||||||| 90%
Wealth |||||||||||||| 56%
Dependency |||||||||||||||| 63%
Change averse |||||||||| 36%
Cautiousness |||||||||||| 43%
Individuality |||||||||||||||||| 76%
Sexuality |||||||||||||| 56%
Peter pan complex |||||||||||||||||||| 83%
Family drive |||||||||||| 50%
Physical Fitness || %
Histrionic |||||||||||||||||||| 90%
Paranoia |||||||||||||||| 63%
Vanity |||||||||||||||||| 76%
Honor |||||||||| 36%
Thriftiness || 10%
Take Free Advanced Global Personality Test
personality test by similarminds.com

vineri, 6 martie 2009

primavara


sunt fericita pentru ca este primavara. si pentru ca am primit cel mai frumos cadou: am vazut o violeta:D :)))) am luat-o razna...

luni, 2 martie 2009

wc


ma prabusisem intr-un mod foarte ireverentios pe pardoseala rece a baii. era umeda si simteam cum fiecare milimetru patrat de piele suge praf, apa si mizerie dintre placile ceramice. imi stransesem picioarele sub mine cautand ultimul petic de fierbinte a corpului meu. nici macar intre coapse nu mai pastrasem o picatura de cald... stateam contorsionata intre buda si perete, cu capul sprijinit de fumul tigarii si visele atarnate de hartia igienica. astfel, intr-un mod la fel de elegant ca si caderea mea, ma stergeam la fund cu idealurile mele. erau moi, placute, catifelate... miroseau a musetel.
un paianjen schilod isi facea drum printre prosoape umede si imputite, catarandu-se pe petele de saliva si alunecand pe cele umede de lotiuni si creme si alte uleiuri atat de adorate de femeile care strabatusera in fuga incaperea minuscula. neonul, ca intr-un film prost, se aprindea si stingea regulat, cu un clinchet sacaitor... cu fiecare secunda de lumina si de intuneric, pupilele mi se mareau si micsorau la nesfarsit, ca intr-un sotron heroinic si hipnotic, nedandu-mi voie sa imi mut orbitele din dreptul lui... eram ca un carabus de mai, cu simturile excitate la maxim de un felinar chior de pe strada... parca il vad. se apropie dand disperat din aripi, este anesteziat de fiecare raza transmisa de becul ala jegos, incearca sa se smulga dar nu va reusi niciodata. stie ca va muri... atinge globul ingalbenit, mai intai cu antenele... apoi... isi aseaza cate o laba plina de par, si isi lipeste moaca de sticla fierbinte. atunci, fiecare particula din lichidul verzui ce ii strabate corpul, iese prin gura, antene, urechi, prin toate gaurile trupului sau scortos, si se prelinge sfaraind pe bec... va ramane lipit de sticla si va muri din nou si din nou si din nou, in fiecare seara cand se va aprinde becul, sfaraind de fiecare data, pana va ramane din el doar o urma de mazga neagra, alterata, imputita, putrezita....
la fel si eu... imi leganam capul pe ritmuri de fum albastru in timp ce priveam fix neonul. era un neon ca toate neoanele: alb, lung, lucios... stricat... dar atat de perfect. vroiam sa il mangai, sa ii simt fiecare crapatura, zgarietura, fiecare miligram de praf...  iar clinchetul...
paianjenul era foarte amuzat. imi zambea cu cei opt ochi ai lui, cu o bunatate ce ma frapa... as fi vrut sa dau mana cu el dar avea atatea maini... nu aveam rabdare... nu aveam... nimic...
carabusul...
degetele mi se invinetisera de la frig, iar sub oja roz bombon, sarita de pe unghiile murdare, mi se vedeau venele. parca nu aveam sange prin ele ci cerneala... albastre. atat de albastre... si... parul...
ma uitam la mine prin ochii netezi ai unor cioburi de pe jos. fusese un pahar plin cu vodka. l-am aruncat cand ma enervasem pe carabus. apoi, plina de dorinta, am adunat fiecare picatura din lichidul acela transparent cu un servetel, si l-am supt cu nesat. avea gust de gunoi, detartrant si alcool. ce iti mai poti dori?
cioburile mi-au taiat talpile la inceput... dar nu am vrut sa le adun. le-am lasat acolo. ca un ultim omagiu adus acelei pardoseli. sa fie si la morti... acum... deja colturile ascutite ale bucatilor de cristal, erau tocite. la fel si picioarele mele. nu ma mai taiasem pentru ca nu mai aveam nici un loc liber. asa cum copiii se uita la nori si isi imagineaza iepurasi, pisicute, unicorni... asa si eu, ma uitam la crestaturile din talpi si imi imaginam crestaturi. mi-era greu sa vad taieturile dar, cu timpul ma obisnuisem. nu mai vedeam urme lasate de bucati ascutite de sticla ci... adevarate santuri decupate in carne... 
ma depaseste situatia... 

duminică, 22 februarie 2009

EL (2/17/2009 12:30:00 AM): tu ar trebui sa te tii sau sa te tin sau sa te tina altcineva tot timpul ocupata sa nu-ti mai fuga mintea prin alte parti...si nu ma refer fete/ baieti...dar la alte kestii care ori te intristeaza sau te deprima...sau pur si simplu iti induc o stare de melancolie apasatoare
EU (2/17/2009 12:30:28 AM): de 2 ore aculst non stop melodia aia de la coldplay... Your love means everything
EL (2/17/2009 12:30:36 AM): e clar)
EL (2/17/2009 12:30:41 AM): ai avut inspiratie
EU (2/17/2009 12:30:52 AM): sper ca nu te-ai suparat. e o parte a mea... pe care nu o stie nimeni
EU (2/17/2009 12:30:56 AM): nici macar eu

***

EL (2/17/2009 12:46:36 AM): ziua de azi, lumea din ziua de azi este o iluzie..traim intr-o iluzie...trebuie sa ne mai iluzionam ?...ca sa putem trece peste..nu trebuie realitate...cartile date pe fata si jucate in sensul lor
EL (2/17/2009 12:46:51 AM): dar ce iluzii a avut newton?
EU (2/17/2009 12:47:04 AM): am dat un exemplu. nu avem de unde sa stim.
EL (2/17/2009 12:47:24 AM): da, probabil a avut dar nu le-a pus in aplicare
EU (2/17/2009 12:47:48 AM): si daca lumea actuala este o iluzie... ce te face sa crezi ca "realitatea" despre care vorbesti tu este reala, si nu tot o iluzie?
EL (2/17/2009 12:48:12 AM): cand dam de greu ..aia este realitatea
EU (2/17/2009 12:48:41 AM): nu neaparat. si iluziile pot fi neplacte, nu numa realitatea
EU(2/17/2009 12:48:57 AM): nu sunt o idealista care spune ca iluziile sunt ceea ce ni se pare noua perfect
EL (2/17/2009 12:49:24 AM): depinde
EL (2/17/2009 12:51:04 AM): o iluzie nu e o stare..ce o poti materializa sub o forma sau alta insusi cuvantul..sensul lui de dcitionar...evidentiaza un aspect trecator cu un caracter de inducere in eroare
EU (2/17/2009 12:51:29 AM): iluzia poate fi tot ceea ce iti doresti
EL (2/17/2009 12:51:40 AM): iti doresti o iluzie ....nu cred
EU (2/17/2009 12:52:10 AM): mi se pare o idiotenie sa incerci sa gasesti o definitie unui lucru care este atat de variabil pentru ca are 1000 de definitii.
EU (2/17/2009 12:52:18 AM): si unii chiar isi doresc iluzii
EU (2/17/2009 12:52:27 AM): pentru ca ii fac fericiti
EU (2/17/2009 12:52:28 AM): sunt lasi
EU (2/17/2009 12:52:31 AM): intr-adevar
EU (2/17/2009 12:52:40 AM): si le e teama de ceea ce numesti tu realitate
EU (2/17/2009 12:52:42 AM): dar...
EU (2/17/2009 12:52:48 AM): scopul omului este sa fie fericit
EL (2/17/2009 12:52:53 AM): cum tu iti doresti o iluzie...pentru mine definitia aceea poate fi sau nu poate fi adevarata..in privinta acelui cuvant
EU (2/17/2009 12:53:24 AM): stai sa inteleg ce vrei sa zici...
EL (2/17/2009 12:53:37 AM): in privinta cuvantului iluzie
EU (2/17/2009 12:53:48 AM): nu sunt blonda. stiu ca la el te referi
EU (2/17/2009 12:54:20 AM): se pare ca tu esti adeptul realitatii iar eu al iluziillor...
EL(2/17/2009 12:54:27 AM): aleluia
EU (2/17/2009 12:54:41 AM): haha ironia asta
EL (2/17/2009 12:54:49 AM): nu sunt ironic
EL (2/17/2009 12:54:55 AM): nu am de ce
EU(2/17/2009 12:55:19 AM): data viitoare cand ne intalnim, discutam filosofie 
EU (2/17/2009 12:55:26 AM): sa vezi ce o sa ne luam la bataie
EL (2/17/2009 12:55:32 AM): nea
EU (2/17/2009 12:55:35 AM): sunt f a dracu atunci cand imi apara parerile
EL (2/17/2009 12:55:36 AM): nu am de ce..
EL (2/17/2009 12:55:42 AM): ma impac cu ideea ca nu ma intelge nimeni
EU (2/17/2009 12:55:53 AM): nu am zis ca nu te inteleg
EU (2/17/2009 12:55:58 AM): de inteles, am inteles
EU (2/17/2009 12:56:06 AM): doar ca nu sunt de acord cu tine
EU (2/17/2009 12:56:32 AM): si inclin sa cred ca ceea ce se intampla azi este mai real decat toate realitatile din secolele trecute...
EL (2/17/2009 12:56:34 AM): da stiu
EU (2/17/2009 12:56:51 AM): si omul acum, mai degraba are nevoie de iluzii decat de realitate
EU (2/17/2009 12:56:58 AM): de realitate suntem satui cu totii
EL (2/17/2009 12:57:16 AM): atunci incepeti si va rezolvati treburile..prin iluzii..sa vedem daca reusiti
EU (2/17/2009 12:57:44 AM): nu poti sa iti rezolvi treburile prin iluzii si sunt constienta de asta...
EU (2/17/2009 12:58:14 AM): dar poti sa iti gasesti momentele de liniste de care ai nevoie intre orele de realitate
EU (2/17/2009 12:58:32 AM): corpul, organismul, creierul au nevoie de pauze de somn, mancare, apa
EU (2/17/2009 12:58:35 AM): asa si sufletul...
EU (2/17/2009 12:58:46 AM): sau nu crezi nici in suflet?
EL (2/17/2009 12:58:54 AM): ba cred
EU (2/17/2009 12:58:54 AM): in ceea ce se ascunde in spatele celulelor?
EU (2/17/2009 12:59:22 AM): si cum iti relaxezi sufletul? saracul de el este violat, ucis si batut in fiecare zi
EL (2/17/2009 12:59:45 AM): intrebare 
EL (2/17/2009 12:59:49 AM): se relaxeaza vreodata?
EU (2/17/2009 12:59:56 AM): da...
EU(2/17/2009 1:00:04 AM): atunci cand e fericit
EU (2/17/2009 1:00:22 AM): si nu fericit pentru ca am lua 10 la bac sau am castiga la loto
EU (2/17/2009 1:00:38 AM): nu ma referam la fericirea adusa strict de lucrurile materiale
EU (2/17/2009 1:00:50 AM): pentru ca asta ne fericeste mintea, nu neaparat sufletul
EU (2/17/2009 1:02:14 AM): cauti un mod de a-mi zgudui parerile?
EL (2/17/2009 1:02:26 AM): nu le zgudui 
EL (2/17/2009 1:02:30 AM): le zdrobesc
EU (2/17/2009 1:02:36 AM): you are just mean
EU (2/17/2009 1:02:37 AM): ia zi
EL (2/17/2009 1:03:07 AM): de cate tipuri sunt iluziile: 2..bune rele..
EL (2/17/2009 1:03:18 AM): cat la suta din timp ..sunt bune cat la suta sunt rele..
EL (2/17/2009 1:03:19 AM): ?
EL (2/17/2009 1:03:25 AM): => 
EL (2/17/2009 1:03:28 AM): ca..
EL (2/17/2009 1:03:35 AM): nu ne relaxam sufletul deloc
EU (2/17/2009 1:04:05 AM): dar atunci cand esti fericit nu prea te gandesti daca motivul pentru care esti fericit este bun sau nu
EU (2/17/2009 1:04:18 AM): pur si simplu te bucuri de momentele alea
EU (2/17/2009 1:04:25 AM): cel putin asa ar fi normal
EL(2/17/2009 1:04:32 AM): da te bucuri ca esti impacat cu tine insuti
EU(2/17/2009 1:04:52 AM): pentru ca daca stai si analizezi totul la rece (asa cum faci tu), nu mai apuci niciodata sa te bucuri
EU (2/17/2009 1:05:03 AM): snap snap
EU (2/17/2009 1:05:15 AM): Ohhhhhh snap! =)))
EL (2/17/2009 1:05:27 AM): macar nu sunt cu capul in nori 70% din timp..
EU (2/17/2009 1:05:57 AM): si cu ce imi dauneaza mie ca individ faptul ca sunt cu capul in nori?
EL (2/17/2009 1:06:07 AM): daca te-ai gandi ..
EL (2/17/2009 1:06:14 AM): probabil ai ajunge la un raspuns singurica
EU (2/17/2009 1:07:09 AM): nu imi dauneaza cu nimic, pentru ca raman in lumea reala destul timp incat sa imi rezolv problemele si nici sa nu par nici schizofrenica
EU (2/17/2009 1:07:24 AM): nici sa nu par schizofrenica*
EL (2/17/2009 1:08:36 AM): uof... :*:*:*

rerererererereinceputuri...

intreaga mea viata a fost un reinceput. si abia astept sa imi reincep reinceputul. de data asta voi sti ce sa fac ca sa nu mi-o iau iar:)

luni, 16 februarie 2009

femeile...

Nimic din acest text nu are conotatii sexuale. Nu sunt gandurile obscene ale unei tinere care a luat-o razna. Sunt gandurile pe care le avem toti fara sa ne dam seama...si pe care nu le ascultam de frica.


ascult "Your love means everything" de la coldplay... si ma gandesc la ele.
cine sunt ele? ele sunt cele care mi-au trecut prin fata ochilor, prin fata mintii si prin suflet. unele au trecut in graba ca un tren grabit de sinele infierbantate. unele au ramas putin in gara si au fugit lasand in urma o dara de fum care s-a asezat peste banci, cosuri de gunoi si urmele de pasi. celelalte au ramas sa isi repare cate ceva... o bancheta insangerata, un geam spart sau, ca sa isi umple rezervorul cu dragostea mea. iar mie mi-au lasat pete de ulei imbacsite, care imi vor murdari sufletul la nesfarsit, adancndu-se tot mai mult in betonul crapat al mintii mele...
toate au venit, au trecut si au plecat...
din cand in cand, se mai intorc pentru putina vreme ca sa imi insangereze si mai mult pavajul.

 prima a fost mama... a venit..a plecat... a venit...a plecat... si a plecat...si a plecat... acum este in mine si o simt zvarcolindu-se indurerata, nestiind daca vrea sa ramana sau nu... Dupa fiecare plecare a lasat in mine lacrimi. La fiecare revenire, a adus plansete si mi-a curatat cu ele petele vascoase de sange... Dar... gustul sarat al plansului si urletul trenului cu care pleca imi va bantui pentru totodeauna visele. Ma voi trezi in toate noptile, ca si pana acum, auzind vantul, zgomotul infernal al garii, pasii de pe caldaramul gaunos. voi simti mereu mana puternica ce ma tine strans ca sa nu fug acolo unde mergea ea. acum e langa mine. dar... oare e langa mine?

 a doua a fost bunica. cu glasul ascutit si tanguitor care imi legana mintea in fiecare seara. cu plansetul ei usor. cu lacrimile ce i se uneau in barbie, dupa ce strabatusera labirintul ridurilor. le urmaream cum poneau din coltul ochilor, prin santuletele din jurul lor... prin cutele adanci de langa nas care se prelungeau pana la coltul gurii. acolo... pentru o clipa, se opreau ca sa se lase gustate...  si curgeau in continuare pana la barbia ascutita... tremuratoare...

dupa bunica... a fost ea.... mi-a facut anii din scoala generala, suportabili. de fiecare data cand ma intorceam, stiam ca este acolo...stiam ca ma va tine in brate. stiam ca imi va saruta ochii si obrajii pentru a inghiti vedeniile si paloarea din obraji... avea cel mai frumos si curat zambet. si parul innoptat... fiecare lucru al ei ma invaluia ca o panza de paianjen, gata sa ma sufoce. cat de dulce era placerea aceea. simteam ca raman fara suflare, ca imi amortesc mainile si picioarele... dar le aveam pe ale ei. si zburam cu aripile ei in inaltul cerului si ne prabuseam de acolo intr-o imbratisare dureroasa dar minunata.  cand ne-am despartit, am plans amandoua. ne tineam de maini strans... tremuram... si nu ne-am fi dar drumul niciodata. dar ne-am dat... si nu ne-am mai vazut de atunci...

dupa ea... a fost... EA. m-a fermecat din prima clipa. era tot ceea ce credeam ca imi doresc sa fiu eu. privirile, cuvintele, vorbele, loviturile ei... toate..ma dureau. le simteam scrijelindu-mi pielea, sfasiindu-mi carnea si o vedeam cum sorbea sange cald din inima mea. ii placea... era dulce... era sarat... era tot ceea ce isi dorea. am iubit-o cu salbaticie. mi-ar fi placut sa ii gust lacrimile... sa le iau pe varful degetelor.. sa le plimb pe intreg trupul ei si apoi sa le inghit cu nesat...sa o simt langa mine. sa o simt patrunzandu-mi in fiecare vena..celula...molecula... in fiecare atom al trupului meu. sa o incui in mine si sa nu ii mai dau drumul nicioadata. sa o protejez de tot. sa indur tot in locul ei. sa o hranesc cu sufletul meu, cu creierul meu, cu plamanii mei atrofiati. oricum nu mai aveam nevoie de ei... traiam, respiram, visam prin ea... O aveam langa mine cand am vazut prima oara Legaturi Bolnavicioase. as fi vrut sa ii ascult bataile inimii pentru tot restul vietii mele. si cu siguranta nu as fi mai avut nevoie de nimic. Cand dormeam cu ea...imi placea sa ma trezesc, sa imi aprind o tigara in fata cortului dezbracat de orice lumina si sa o privesc dormind. era atat de frumoasa.... era calda si adevarata. se foia si ofta in somn, ca un copil mic. si zambeam in intunericul noptii, in ritmuri coldplay si luna amara... EA a plecat din gara mea... si poate o sa se mai intoarca. urmele ei sunt inca proaspete... Din cand in cand o privesc pe furis...si imi amintesc de buzele ei. primul sarut a fost la misto...al doilea la fel... dar toate mistourile s-au adunat intr-un sarut perfect care insemna mai mult decat mine, decat ea, decat noi. insemna mai mult decat sangele meu. imi clocotea in vene din dragoste. nu o doream ca femeie... o doream ca EA. orice ar fi insemnat asta...
a plecat din gara mea.

dupa EA au fost multe... a fost rockeritza nebuna dintr-o dugheana imputita care mi-a pus mana pe picior si cu care m-am plimbat o noapte intreaga printre boschetarii si tufisurile din parc. avea gust de bere, tigari si sex. apoi... a fost fata din tren care isi musca buzele atunci cand citea. ii alunecau mereu ochelarii de pe nas si si-i impingea inapoi cu niste degete lungi, albe si pline de vinisoare albastre. tunelul ne-e surprins privindu-ne cu o curiozitate bolnava si plina de subainteles. la urmatoarea statie a coborat. am privit-o cum se indeparta pe peronul insorit. dar... soarele nu era nimic in comparatie cu ochii ei galbeni ce ii luminau sanii...

Dupa ele... a fost ea.  prima pe care am dorit-o ca femeie. singura care a reusit prin conversatia banala si plictisitoare sa intre  printre gratiile inimii mele si sa se incuie acolo. a fost prima care a sapat canalul lung si sinuos spre femeia din mine. printre artere, trahee, pancreas, milioane de celule rosii si albe... a sapat cu unghiile si dintii si degetele insangerate, o rana adanca. ajuns la femeia din mine si apoi i-a ras in nas. am dispretuit-o din tot sufletul. simteam cum imi vine sa o ucir, da ii rup carnea si sa o arunc. sa ii vad inima si sa o scuip, sa o distrug, sa o calc in picioare. dar nu am putut...in schimb, am ajuns eu dependenta de calmante...

ultima ar fi ea... ea mi-a placut de la inceput. figura calda de copil si ochisorii ei blanzi. o simteam aproape de mine, chiar daca era la 250 km distanta. am vazut-o de 4 ori. de fiecare data diferita. de fiacare data, plina de tot ce are universul mai stralucitor, mai intunecat, mai pur si mai marsav. prima oara am baut o bere pe plaja cu ea si altii... dupa fiecare inghititura, ii ramanea putin spuma deasupra buzei de sus. o priveam din spatele ochelarilor de soare cu interes. a doua zi a disparut brusc...
dupa 3 luni, mi-a sarit de gat "daca ai sti ce dor mi-a fost de tine...". ramaneam si atunci si raman si acum de candoarea ei, de lipsa de orice limita, de dulceata cu care iti sfarama inima, fara sa isi dea seama. am petrecut o noapte superba impreuna in clubul ticsit, plin de fum de tigara, band becks si dansand ca doua nebune pe vama veche.  fiecare miscare, fiecare zbucium a suvitelor ei, fiecare tresarire a ochilor imi faceau inima sa tresara. a fost o seara minunata. ii simteam respiratia calda , si avea buzele la un centimetru distanta de ale mele... as fi vrut sa i le ating macar putin... cu rasuflarea. sa i le gust apoi la nesfarsit, inspirand si expirand intr-o nebunie continua mirosul pielii ei...
urmatoarea data cand ne-am vazut a fost nimic. ne mangaiam palmele transpirate pe sub masa in timp ce prietenul ei ne privea absent... mi-a fost rau in seara aia. am baut de suparare... o aveam atat de aproape. venisem special pentru ea si... nu aveam curajul sa o privesc in ochi si sa ii sarut nasucul dulce si carn... m-am culcat devreme. am dormit in patul prietenului ei. as fi vrut sa ii simt intre perne, parfumul usor. l-am cautat infrigurata toata noaptea... degeaba.  a doua zi totul era diferit. distanta dintre noi era imensa... aceeasi distanta pe care am simtit-o si urmatoarea data cand ne-am vazut... ma privea pe sub gene in timp ce se invarrtea pe scaun. nu ma mai asteptam la nimic. eram obosita. as fi vrut sa o apuc de umeri si sa o zgudui urland "ce vrei de la mine???'" stiam ca sunt nebuna. paranoica. am fost si voi ramane toata viata mea... 
ma privea de parca ar fi stiut cum aratam dezbracata. sau poate mi se parea. avea rasul dulce si colorat... dar degeaba. eram sfarsita si tot ceea ce imi doream era sa plece din gara mea si sa nu mai vina niciodata. sa o uit pentru totdeauna. nu am reusit... am plecate eu insa din Gara de Nord. si dusa am fost... poate o sa ne mai intalnim.  dar ce importanta ar mai avea?
acum... sunt in gara mea si ma uit l buruienile care cresc aiurea printre bucatile de piatra cubica, aranjate intr-un puzzle fara sens. cate pete de ulei...

miercuri, 12 noiembrie 2008

doors

sunt in cafeneaua mea preferata si beau ceaiul meu preferat si fumez tigarile mele preferate si astept. nu stiu exact ce astept. dar am in suflet o neliniste, o emotie ca de examen. urasc asteptarea. simt ca nu mai am stare, imi tremura picioarele, inima mi se agita iar stomacul mi se urca in gat. ma uit la ceas din 5 in 5 minute si descopar ca... au trecut doar 3:)
in fata mea, la o masa, e un "nenea" care sta tot singur ca si mine. are cearcane si pungi sub ochi, obrajii scofalciti cu pometi proeminenti; doua taieturi danci ii brazdeaza obrazul. se uita la mine pe furis. il surprind atunci cand imi ridic ochii din foaie ca sa scrumez. il interesez cu sigurata... Parca ii citesc gandurile si ii vad imaginile mintii, ca niste diapozitive vechi "De ce o fi purtand doliu fata asta? Atat de tanara... Oare i-a murit un bunic, un parinte, un frate, o sora? sau iubitu'...". Mda. Sunt o vaduva tanara. de o saptamana ma imbrac numai in negru. Dimineata, cu ochii pierduti in negura somnului, alge numai haine indoliate. Curand se vor mira si profii, si colegii si...ele. Cinse sunt ele? nu pot sa zic. e secret:P. e secret pentru ca... nici eu nu stiu cine sunt. am trait intr-o lume a aparentelor:)
la masa din stanga domului (care deja se holbeaza de-a dreptul la mine) sunt un tanar si o tanara ce se saruta de mama focului. se privesc in ochi si se joaca unul cu parul celuilalt. sunt de putin timp impreuna. le cunosc privirile... sunt timide, dar in acelasi timp, pline de o curiozitate senzuala molipistoare.
prietenul meu s-a plictisit sa tot astepte un semn din partea mea asa ca a cert nota. I'm sorry "ma frend" dar nu ma interesezi. poate daca as fi fost mai plina de chef, ti-as fi zambit, mi-ai fi vorbit iar ceaiul meu ar fi trecut pe lista ta. . . DAMN... m-am inselat. Nu se da batut. Si-a mai luat o cafea...
afara ploua ca la stana si m-am udat la picioare. le simt reci si inerte. oare asa iti simti corpul cand mori?

luni, 10 noiembrie 2008

colb, praf, nisip si altele...

mda. deci in mod oficial sunt beata moarta. a trecut ceva vreme de cand am baut cu mama. sfatul meu: in momentul in care mama voastra deschide o sticla de sampanie, FUGITI! cu siguranta nu va veti putea abtine si veti ajunge in starea in care sunt eu acum...  am venit deprimata acasa, era pana de curent in tot cartierul si am simtit o senzatie groaznica de moarte... 
asa cum zice sorescu intr-o poezie ("Boala")... "doctore, simt ceva mortal aici in zona fiintei mele... si [...] si ma trezesc in fiecare dimineata cu o senzatie de iarna". dimineata mea a fost adorabila. m-am simtit cu o sila groaznica asa ca in loc s aplec la scoala, m-am bagat inapoi in pat. am visat lung si greu si somnoros. nu cred ca ma intelegi... nu cred ca ai visat verodata ca mine. eu visez mult... si am vise ciudate, si simple si complexe si pline de nimic. nu sunt pline de nimicuri. sunt pline de tot si de nimic.
god... cred ca momentan sunt mai greu de inteles decat noica:)). e culmea... la ora de filosofie ii inteleg pe toti mai putin pe "stimabilul" domn noica... nu stiu de ce. .. 
dimineata am visat... am visat-o...:)) ce amuzanta sunt. de ce as visa-o pe ea?  ea este ceva ce nu poate fi explicat. ea este totul... ea este micul dejun, cartea me preferata, prima noapte de amor... si ultima. ea este prima, ultima si tot ce e intre ea si ea. cu siguranta cand ma voi trezi din ameteala asta, va trebui sa sterg postarea asta. de retinut: sa nu scrii niciodata ascultand vama veche si fumand=))
i'm just a cloud...looking for a friendly crowd.
stiti care este partea nasoala? ca tot ceea ce am scris eu pana acum, mi se pare groaznic de logic.
okey...gata,,, imi revin
am ajuns la concluzia ca bunu' meu prieten bobo, are dreptate. eu ma arunc ca disperata in fel de fel de relatii doar din dorinta de afectiune. wtf? de ce nu pot fi fericita si singura? ce a atat de infricosator la singuratate? 
momentan, am ramas fara prieteni. nu il mai am decat pe bobo... nu am prietene, nu am prieteni, nu am nimic... doar mama saraca. 
acum ascult "nu am chef azi"... ce amintiri frumoase am pe mel asta... "s-a ridicat usor... avea un umar gol..." :X:X:X. la dracu cu viata mea...
:)) sunt constienta ca nu trebuie sa mai scriu nimic pentru ca este pur si simplu ilogic tot ceea ce scriu eu acum... dar... daca ma voi opri o voi lua razna... 
cred ca asta este cel mai sincer articol pe care l-am scris vreodata=)))
au trecut ani si viata s-a schimbat...

luni, 27 octombrie 2008

memories..

Memory, All alone in the moonlight
I can dream of the old days
Life was beautiful then
I remember the time I knew what happiness was
Let the memory live again
Sunt indragostita de Barbra Streisand. Nu stiu de ce dar in ultima vreme, a intrat in sufletul meu alaturi de Audrey Hepburn, Marilyn Monroe si Sophia Loren. Toate sunt femei frumoase care au trecut prin viata nu doar pentru a trai, ci pentru a fi. Articolashu' asta a inceput ca o compunere de clasa a 6-a, cel mult a 7-a. Inspiratia mea de asta vara, actualu' meu "bro" (love you tooooo broooo;)), asteapta banuiesc, de foarte mult timp sa mai scriu ceva pe aici...
In ultima vreme, am fost bantuita foarte des de amintiri. Dimineata cand plec spre scoala, constat cu uimire ca au cam disparut frunzele... ca vecinul meu nu mai este un tzanc... ca mama are mai multe riduri. Imi amintesc o gluma usor morbida: atunci cand tot mai multi cunoscuti ai tai mor, inseamna ca imbatranesti.
Pana la onorabila mea varsta de aproape 19 ani, nu cred ca ma pot lauda cu mare lucru. Doar cu amintirile. Nu am gasit leacul pentru SIDA sau cancer, nu am publicat 3 carti, nu am ajutat copiii din Somalia. Nu am facut nimic altceva decat sa inmagazinez in capusorul mey de papusa Barbie deformata, o multime de momente fericite.
Imi amintesc o plimbare superba, pe malul marii, din Vama pana in 2 Mai... Parca simt si acum mirosul infernal de la alge putrezite si galetusa plina cu scoici pe care le-am adunat cu el...
Nu voi uita seara superba cand toate trei ne-am uitat la "Sex and the City- The movie", mancand semine si pufuleti...
Imi amintesc o prietenie deosebita care s-a sfarsit prost... Zilele petrecute cu ea in parc si cozile de la doctor pentru o amarata de scutire.
Imi amintesc tot...
Ce am fi fara amintiri? Ce am face daca seara, stand linistiti sub pilota, nu am avea la ce sa ne gandim? Cred ca amintirile sunt cele mai frumoase lucruri ce iti raman, atunci cand ramai fara nimic.
Momentan, amintirile sunt tot ce mi-au ramas. In rest nu mai am nimic...
ceea ce ati citit pana acum am scris acum vreo saptamana. atunci mi-a pierit tot cheful si am dat un save. mi-era sila si lene si eram prea confuza ca sa mai "compun" ceva. acum, din fericire am mai mult chef. pacat ca sunt si mai dezorientata:))
aseara m-am intors din bucuresti. am stat nici mai mult nici mai putin de 24 de ore. dar doamne... cat m-au schimbat aceste 24 de ore...
mi-am dat seama ca cei de langa mine sunt mai departe decat cei care nu sunt prezenti...
mi-am dat seama vorbele nu sunt decat niste paravane chinezesti din hartie translucida...
mi-am dat seama ca in momentul in care te indragostesti nu iti mai pasa de ABSOLUT NIMIC...
mi-am dat seama ca traim intr-o lume libera.

marți, 16 septembrie 2008

aheam...

imi mda...deci nu am mai scris de vreo luna. si sincer, nici nu imi era dor:D. am intrat pe aici insa, pentru ca locu' asta, scriind, ma ajuta sa imi pun ordine in creieras. o sa recunosc o chestie cu privire la mine, pe care am incercat cat de mult am putut sa o tin ascunsa.
dap, e secret...
simt cum in mintea ta, deja iti scrii un scenariu de telenovela. chiar daca recunosti sau nu, fata de mine sau fata de tine, nu conteaza, fiecare celula a corpului tau este surescitata la ideea unui secret. la inceput, ridici sprancenele plin/a de curiozitate, apoi incepi sa te foiesti pe scaun, citesti in gaba, sari peste randuri, doar-doar vei gasi acea informatie proaspata, suculenta, care iti ofera cateva clipe orgasmice. crezi ca eu nu stiu? crezi ca eu nu am alergat dupa secretele altora? pana mi-am dat seama ca am si eu. atunci, am inceput sa alerg dupa ale mele...
so
unul dintre marile mele secrete este ca... in acest corp "mirobolant" al meu, dincolo de piele, unghii vopsite, mascara, ruj, alunite, se afla doi oameni.
banuiesc ca dezamagirea ta este uriasa. te asteptai la o barfa ieftina, cu cine m-am mai culcat recent, sau cu cine as vrea.
ei bine... nu prea importa cu cine as vrea eu sa ma culc. sexul este minunat, sublim dar lipseste cu desavarsire in viata mea. momentan:))
probabil ca te gandesti "wtf? toti avem perioade din astea..."
mmm... imi pare rau sa te dezamagesc dar eu nu am perioade:p eu sunt mereu asa... pot zice ca sunt foarte statornica in deciziile mele. dar statornicia mea este extrem de nestatornica. nu cred ca intelegi si nici nu ai cum...
dar spune-mi! cum poti sa alegi intre tine si altcineva? cum poti sa te gandesti numai la tine, fara sa ii ranesti pe cei din jur? cum poti sa alegi fericirea ta cand fericirea ta nu te alege pe tine?
sunt foarte incoerenta acum pentru ca nu pot fi altfel...

miercuri, 20 august 2008

"nu vreau sa te fac sa suferi..."


cred ca este cea mai urata fraza pe care o poate da un barbat unei femei.
in ultima vreme, viata mea si a unei foarte bune prietene este undeva in copac... si nici macar nu este un copac frumos. este uscat saracu', sta sa cada, si scartaie infiorator la cea mai mica adiere. e ceva in genul copacilor care bateau in fereastra in "La rascruce de vanturi" a lui Emily Bronte. Singura diferenta este ca acolo, era o singura fantoma care urla "Let me in, let me in".
eu, sunt urmarita de atatea fantome, incat simt ca in curand voi deveni si eu una. de fapt, cine nu are fantome? mereu este ceva care ne urmarest: amintirea unui om drag care a murit, ultimul prieten (care iti doresti sa moara doar ca sa sufere cat ai suferit tu), ultima relatie, ultima noapte de dragoste...
azi am ascultat muzica aproape non stop, cu hands-free-ul in urechi, la maxim si am cantat ca o descreierata, doar ca sa uit iarasi cat de dezamagita si de singura sunt. nu am reusit:)
mi-au venit iar in minte clipe superbe care dor, minute intregi de imbratisari si sarutari fierbinti, lacrimi si tipete si ura...

vineri, 15 august 2008

oops


oops. se potriveste foarte bine titlul asta. in seara asta am facut ceea ce nu am mai facut de mult... am baut de una singura. in camera sunt 30 de grade asa ca m-am racorit cu o bere... sunt ametita, ascult nicu alifantis si visez la nemurirea sufletului si la viata veacului ce va sa vie.
uuuufff... pana acum, in seara asta mi-am facut curatenie in haine, in cosmetice, in camera, in tot, numai pentru a evita sa imi fac putina ordine si in ganduri. e atat de greu sa iti aranjezi gandurile si sentimentele atunci cand nu stii ce simti si ce gandesti... iar atunci cand intre inima si minte este o lupta atat de apriga precum este de ceva vreme la mine, e cu atat mai dificil...
daca ar fi sa ma iau dupa niste idei preconcepute ale unor oameni de stiinta depasiti, as putea spune ca ar trebui sa imi ascult inima. barbatii sunt fiinte rationale iar femeile sunt emotionale. oricat as vrea sa ma opun ideii lor, nu pot. oricat as incerca sa imi ascult mintea, care este foaaaaaaarte capabila sa ma scoata din belelele in care am intrat, nu pot... de cand eram mica, mama imi zicea ca "nu exista nu pot". dar iata ca exista.
nu ma consider o persoana puternica. chiar daca am incercat sa ii cred pe cei care mi-au zis ca nu am dreptate, eu tot nu reusesc. cum pot fi eu puternica daca nu sunt in stare sa gasesc o cale de compromis intre inima si minte, in asa fel incat sa nu ranesc pe nimeni, si sa fiu si eu fericita?? sunt femeie si sunt slaba. cred. nu stiu pe ce ma bazez cand zic asta pentru ca nu stiu exact ce inseamna sa fii cu adevarat puternic sau nu.
oare daca as face orice imi sta in putinta sa fiu eu fericita, fara sa imi pese de altii, ar insemna ca sunt puternica?? unele femei din jurul meu, asa considera. ce ciudat mi se pare sa zic "femei"... nici nu mi-am dat seama cand fetele, prietenele mele, cunostintele mele, au devenit femei... timpul trece atat de repede. nici nu iti dai seama cand imbatranesti, cand traiesti, cand mori...
m-am pierdut de tot...
e 11 fix... ma iubeste cineva. de m-ar iubi cine vreau eu... aberez. nici nu stiu cine vreau sa ma iubeasca
revenind la gandurile mele. e o harababura infernala la capitolul asta. nici nu stiu ce mai vreau. nici macar visele din timpul noptii nu mai sunt la locul lor. am visat azi noapte ca dadeam BAC-ul in balconul de la Teatrul de Opera si Balet "Oleg Danovski". deja admiterea, examenul si iubirea mea (teatrul) sunt la un loc, incurcate, intr-o varza completa. imi amintesc, cand eram mica si mergeam cu mamaie (bunica din partea lu' tata) la targ, in sat, in fiecare marti, eram socata de multimea pestrita de oameni care se strangea acolo. veneau oameni de la munte cu saci de cartofi, oameni de la campie cu saci de grau si pescari de la Dunare, cu niste cosuri mari ce miroseau groaznic a mal.
iar eu, eram blocata acolo, intre munte si campie, privind speriata la burtile lor umflate de bautura si la mustatile in care gazduiau paie, praf si mizerie. si totusi, desi dezgustata de ei, ii iubeam...
si mamaie, cu caruciorul ei, cumpara cate putin din fiecare. ca orice om, abia trezit din intunericul (sau poate lumina, cine stie?) comunismlui, inca nu ii venea sa creada ce "dezmat e in lumea asta". cumpara un saculet de grau, unul de pormub, putina tarata si se grabea cu teama de a nu i le lua cineva.
ce mult imi placea la targ... mi se scurgeau ochii dupa fiecare prostie pe care o vedeam pe tarabe. imi amintesc si acum, pe partea dreapta a intrarii, erau pescarii, iar pe stanga, o cucoana mare si grasa vindea gogosi. erau unsuroase, cu putin zahar si cu siguranta facute in niste conditii groaznice. dar erau atata de bune... era singura "extravaganta' pe care mamaie isi permitea sa o faca. dintr-o pensie de 1milion 700 la vremea aia, ce puteai sa ei, sa cresti si un card de pasari, si oi, si capre si sa traiesti si tu cu un barbat bolnav...
si totusi...ce frumos era...
nici nu stiu cum am ajuns sa vorbesc despre copilaria mea. nu ca ar fi greu... se pare ca eu inca mai traiesc in trecut...
uuuufff.... tot 30 de grade si un pahar de bere in plus...
inca nu am curaj sa intru mai adanc in mintea mea... e atat de intuneric acolo... si atatea decizii care trebuiesc luate in locul altora... e ca si cum ai fi intr-o camera, murind de foame si de sete, si ai fi pus in situatia de a alege: sa manaci sau sa bei pe saturate?
so????
ca sa nu ma mai invart atat in jurul cozii...
ce sa aleg?
confotul si siguranta unei povesti care dureaza de ceva vreme
saaaau...
necunoscutul??
sa fiu banala, monotona, contabila sau...
altceva??
a dracu' dragoste...



miercuri, 13 august 2008

de ce zambesc copiii?


stau si ma tot uit la tastatura de vreo zece minute si ma gandesc despre ce naiba sa scriu... acum am scris un rand dar nimic interesant. chiar nu cred ca ii pasa cuiva ca eu sunt in pana de idei de cateva zile. de fapt, sunt oameni care mi-ar zice "Atunci las'o naibii balta si nu te mai c*** pe tine daca nu esti in stare sa scoti trei randuri fara sa te chinui". Da' stau eu si cuget asa... oare daca faci un lucru mai incet decat ceilalti inseamna ca nu il faci ca lumea?? Si mai zic ceva... E mai important sa scrii despre ce hartie igienica folosesti, din lipsa de subiecte sau sa scrii o data la o saptamana, dar despre ceva mult mai "inaltator" decat micul dejun?
whatever
insa, intrucat, pentru ca si deoarece este "la moda" sa ai blog si sa scrii acolo despre pisica lu' vecina de la 2 care a facut caca pe scara, voi povesti si eu ce am facut azi.
first of all, m-am trezit. m-am spalat. m-am uitat la stiri in timp ce ma spalam pe dinti. am mancat. am plecat la munca. am muncit. m-am deprimat. am ajuns acasa. am mancat. am facut dush. am dat gunoiu' afara. m-am asezat la calc.
OH MY GOD!!!
atat de socant. va vine sa credeti ca am mancat de doua ori astazi????
deci... tot ce am scris pana acum a fost o tampenie, in speranta ca ma va trasni vreo idee geniala care sa declanseze un nou razboi in vietnam. sau care sa il opreasca pe cel din georgia. inca nu mi-a venit, dar inca mai astept;))
pentru ca tocmai i-am trimis un mail lui Zapa (pentru cei care nu stiti cine e, intrebati), ce-ar fi sa vorbesc despre... bucuria de a fi copil si de a-ti pastra tineretea pana la... adanci batraneti.
Mulumesc lu' Doamne-Doamne, vara asta mi-am gasit un job extraordinar. Pentru cei care dintr-o prostie au ajuns pe pagina asta si nu stiu la ce ma refer, lucrez la un loc de joaca pentru copii, din Mamaia, organizat de Radio ItsyBitsy ( www.itsybitsy.ro ). Ca in urma acestui "spatiu" intreaga mea existenta a fost data peste cap (de anumite evenimente, persoane, etc), asta e partea a doua:P. So, din 4 iulie cand am inceput ca lumea treaba, mi-au trecut prin fata ochilor pe putin 300 de copii (ma intreb cum naiba avem sporul natural negativ in Romania). Au fost copii draguti, copii frumosi, copii urati, politicosi sau genu' de copii pe care i-am invita la concursul "Cine se ineaca mai repede". Insa, in ochii fiecaruia era o stralucire, o luminita de speranta pe care nu o mai gasesti cam la nimeni astazi. Doar la batranii senili.
si, tocmai aceasta problema ma macina pe mine. De ce se grabeste toata lumea sa creasca? de ce toti ne grabim sa facem 18 ani, sa ne luam carnetu' , sa ne mutam singuri?? de ce toti alergam spre maturitate cand cea mai pura fericire o vedem in ochii celor mici?
atunci cand plang, nu pot sa ma gandesc decat ca as vrea sa fiu iar mica si sa ma duc la mama in brate si sa ma linisteasca. si sa nu stiu nimic, si sa fiu fericita.
indiferent daca recunoaste sau nu, si cel mai realizat om din punct de vedere material, emotional, spiritual si cum vrei tu, isi doreste sa redevina copil. sa poata alerga si rade tare si sa se bucure de o ciocolata, fara a fi judecat. toti avem prejudecati si privim cu o spranceana ridicata orice comportament care ni se pare "neadecvat". dar ce inseamna "neadecvat"? cine hotaraste ca e "frumos" sa faci ceva sau nu? de ce ne simtim jenati daca vedem o femeie dandu-se intr-un leagan in parc? sau un barbat jucand fotbal in parcare. "Vaaai... ai vazut-o pe Coca de la 3?? se dadea in leagan in spatele blocului, fata!!". Cu ce e diferita acea femeie, doar pentru ca s-a bucurat putin de viata?? sunt absoult sigura ca ea este mai fericita decat oricare dintre acele vecine carcotase.
Cine a zis ca atunci cand ajungi la 20 si ceva de ani, trebuie sa iti iei zambetul sincer, sa il pui intr-o cutiuta si sa il arunci in pod? De ce oamenii nu se pot relaxa??
uite... chiar tu, cititorule. esti unul dintre putinii care citeste aceste randuri, asa ca, sa nu-ti fie rusine! cand ai privit ultima oara cerul? cand ai observat ca au inceput deja sa se usuce frunzele? ai vazut ca au inflorit florile din fata casei?
stii cand mi-am dat eu seama ca am imbatranit si ca nu stiu decat sa privesc nervoasa/ingandurata in asfalt, in timp ce merg spre casa cu castile in urechi? atunci cand am observat ca blocurile de vis a vis de liceul meu nu au balcoane. si de 3 ani, trec zilnic pe langa ele... in acel moment am hotarat sa privesc mai mult spre cer si mai putin spre mizeria ce s-a strans la gurile de canal. si sunt mai fericita.
cat de greu este sa iti ridici ochii din mazga care s-a depus pe viata noastra si sa te uiti spre nori? poate o sa observi ca in seara asta este o ploaie de meteoriti...
de aceea sunt toti copiii fericiti. pentru ca ei inca mai vad lucrurile dincolo de frunzele copacilor si de norii negri de ploaie. ei vad razele, ei vad soarele, stelele, lumina. si zambesc...
daca ti se pare greu sa redevii copil si sa fii fericit, du-te in casa parinteasca. ascunde-te intr-o camera, scoate-ti jucariile vechi si sterge-le de praf. uita-te in ochii ursuletilor de plus si aminteste-ti. nu te gandi ca prietenii tai din copilarie sunt pierduti in lumea intreaga. aminteste-ti cat de bine te-ai simtit cu ei. iti aduci aminte ceva din prima zi de scoala? dar despre colegul acela nebunatic care a spart tabla?? zambesti, nu-i asa? ai uitat toate aceste lucruri. dar a fost nevoie doar sa iti deschizi sufletul putin ca sa stii ca ai fost fericit si pur.
incearca sa fii iarasi asa si...
zambeste!

luni, 4 august 2008

trecutul...





astazi, am inceput sa citesc o carte foarte draguta. "Arta Conversatiei" a Ilenei Vulpescu. Dupa 120 de pagini, m-am oprit si pentru aproape 10 minute am privit in gol si m-am gandit la... nimic. Probabil asteptati acum sa va spun ce m-a uimit/ impresionat/socat/etc. Ei bine...va dezamagesc:). Nimic din ce scria acolo nu este raspunzator pentru starea mea de visare. Dar, poate fi explicata (starea) printr-un citat din acest roman:
"Trecutul e o încăpere din prezent unde intrăm mai rar. N-avem decât să deschidem o uşă, atât, şi suntem în trecut, iar uşa asta se deschide singură foarte des."
intrucat am primit critici de la o buna prietena ca insist foarte mult pe ce au scris/zis altii si ca nu imi exprim parerile personale cu privire la subiectele pe care le "tratez" (cat de oficial suna fraza asta...), de data aceasta voi renunta la citate:D
trecutul... trecutul este prezent in orice. pana si prima propozitie din textuletul asta apartine lui. se naste inainte prezentului si moare... niciodata:). trecutul este singurul lucru nemuritor. prezentul se stinge inainte sa il constientizezi iar viitorul... viitorul nu poate fi atins niciodata. atunci cand l-ai pipait cu degetele, se intoarce cu fata la tine si descoperi ca este prezentul. iar in momentul in care vezi ca este prezentul, deja a disparut. cel din fata ta este iar trecutul. Viitorul este prezent doar in mintea ta si in planurile pe care ti le faci. pe cand trecutul... trecutul este cel care iti chinuie somnul, constiinta, mintea... pentru ca nu il poti schimba
de ce sunt suparati oamenii pe trecut? pentru ca nu il pot controla. isi fac vise pe care spera sa le indeplineasca in viitor, dar planuri pentru ce a fost, nu pot face. oamenii simt ca nu au puterea sa il influenteze asa ca fug de el, si il acuza, si il injura, si il urasc. Ca de obicei, omul, fiinta asta nenorocita, acuza pe oricine si orice pentru nefereicirea lui, doar pentru a scapa de responsabilitati
nu vreau sa par neincrezatoare in Forta Divina, intrucat cred in existenta Ei, dar... de ce a inventat omul dumnezei, in tot decursul istoriei? ca sa aiba pe cine sa dea vina atunci cand nu ii iese ceva. dar de problema cu Dumnezeu, destinul si Liberul Aribitru, ma voi ocupa altadata.
Intrebarea care ma chinuie de foarte mult timp este
"Trebuie sa uitam ce s-a petrecut in trecut?".
Sincer, nici acum nu stiu cum sa raspund. bineinteles, orice om inteligent, monoton si insipid, preferabil contabil (nu am nimic personal cu acesti oameni, dar mi-am amintit de un articol al lui Cartarescu) ar spune ca "trebuie sa gasesti un echilibru intre trecut si prezent. sa inveti din trecut si sa aplici in prezent si viitor."
eu una, nu reusesc. poate ca sunt o persoana ciudata dar, chiar daca am invatat (sau nu) din anumite intamoplari ale trecutului, nu le pot uita. atunci cand uiti trecutul, cu ce ramai? cu bucuria prezentului? si cu speranta viitorului?? am fi atat de monotoni. trairile noastre ar fi atat de lipsite de sclipire. nu am face nici o analogie cu privire la evenimentele prin care am mai trecut, nu am mai fi decat niste papusi pe care daca le inclini la verticala, li se inchid ochii iar daca le ridici, li se deschid.
bineinteles, din punct de vedere al sanatatii mentale, nu este bine sa traiesti in trecut, sa rememorezi in permanenta intamplarile care te-au marcat, pentru ca o vei lua razna...
Desi am promis sa nu mai adaug nimic ce nu este gandit de mine in acest text, voi face o exceptine intrucat mi-am amintit niste versuri ale dlui Octavian Paler:
"cand doare cicatricea, ne doare rana veche sau... faptul ca am uitat-o?"
atunci cand ne amintim un lucru dureros din trecut... ce ne deranjeaza mai mult? ca ne amintim pur si simplu sau ca ne-am amintit atat de tarziu? stiu ca exemplul pe care il voi da este destul de neconcludent dar...
atunci cand iti amintesti de o persoana care ti-a fost draga si de faptul ca ai uitat de ziua in care ar fi implinit "n" ani, de ce iti pare mai rau? ca ai uitat acest detaliu ca data nasterii sau ca ai uitat de ea atata timp?
fiecare va raspunde dupa cum crede dar eu... eu cu suguranta as regreta ca nu mi-am amintit de acea persoana la timp ca sa dedic o zi memoriei ei...
asadar, trecutul este cel care ne ofera acele clipe pline de pace si fericire sau tristete... el ne aduce zambetul pe buze atunci cand ne amintim ca am fost fericiti si consolarea in suflet ca nu mai suntem si acum tristi.
si de ce sa blamam trecutul daca numai noi suntem vinovati de ce se intampla in prezent?

vineri, 1 august 2008

prietenie, suflet, nebunii...

de data aceasta, nu mai trebuie sa ma chinui sa imi "constientizez" subictul, intrucat, din fericire am destule persoane in jur care ma pot ajuta sa inteleg ce e prietenia. Uneori, ma simt ca o copila ce acum invata lucrurile elementare despre viata. Poate chiar sunt, cine stie?
indiferent cat de cinica am fost cu privire la dragoste, acum, cand vorbesc despre prietenie ma simt blanda.

ce este prietenia?

Conform DEX-ului, a.k.a. Dictionarului Explicativ al Limbii Romane (pentru cei care chiar nu stiau ce este:P), prietenia este un "Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug. ♦ Atitudine plină de bunăvoinţă, prietenoasă faţă de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între ţări bazată pe aspiraţii, năzuinţe, interese comune". Din punctul meu de vedere, acest subiect este mai mult decat o definitie de dictionar; este o definitie a sufletului.
Offf... sufletul asta. Din cauza lui, patimim atat de multe... Acceptam insulte, lovituri, sentimente, dovezi de iubire si de dezgust... Din cauza lui, ne mustra constiinta. Tudor Chirila, unul dintre barbatii pe care nu i-as refuza niciodata, din nici un punct de vedere (:">), si-a asemenat sufletul cu o camera:


Ma gandesc la sufletul meu ca la o camera mare cu pereti de tabla si ecou nesfarsit.
Intr-un colt zace inima ... Din tavan spanzura un bec...In jurul lui, atrase de lumina roiesc gandurile...


Dar de ce sa fiu atat de dura cu bietul suflet si sa il acuz de toate tristetile noastre? Pana la urma, "Sufletul este ceea ce-l doare pe om atunci când întreg trupul său este sănătos" (Andrei Kuraev); asa ca si el isi primeste pedeapsa. Simt ca frazele acestea, sunt destul de greu de inteles. Dar ce este mai greu de inteles decat sufletul unui om? Decat valorile, amintirile, identitatea, simtul umorului unui om?? Nimic.


Dar acum, nu bateam campiile cu gratia unui cambree sau a unui ronde de jambe (sunt niste pozitii din balet;)) despre suflet, ci despre prietenie. Conform unui idealist care sta pe strada cu mine, tipu' ala pe care il cheama Aristotel,
"Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri." Asta ar insemna ca doi oameni care nu seamana, sa nu aiba nici o sansa in a forma o relatie stransa de prietenie. Dar oare, cele mai explozive si totodata incantatoare combinatii, nu se formeaza intre culorile complementare, spre exemplu? Rosu-verde, albastru-portocaliu si violet-galben? Desi suna ca o nebunie, un top violet si o fusta galbena ar face furori. Tocmai diferentele atat de pregnante, le apropie atat de mult. In traducerea acestor opt randuri, "Contrastele se atrag"
Eu cred ca prietenia dintre doua perso
oane total diferite este cea mai bine-meritata. De ce? Pentru ca acei oameni au facut sacrificii, s-au chinuit si au incercat extrem de mult sa mentina aceasta relatie; este atat de usor sa pastrezi o amicitie intre doi oameni asemanatori... Cei care au o legatura, desi sunt foarte diferiti, ar merita o medalie. Dar nu ar avea nevoie de una...
Se au unii pe altii.

Asa cum am promis in articolasul despre dragoste, as vrea sa spun cate ceva despre prietenie si iubire. Am gasit doua definitii ale prieteniei, care desi contineau cuvantul "iubire", erau mai mult decat diferite.

Prietenia este iubire fără aripi.(Byron)
si
Prietenia este şantaj reciproc ridicat la nivel de iubire. (Robin Morgan)
Sincer, imi este foarte greu sa interpretez cuvintele acestor domni... In primul citat, se sugereaza ca iubirea iti da aripi (fara sa bei energizant:P). Daca as urma cursul gandului care mi-a venit, as ajunge la concluzia ca senzatiile simtite atunci cand iubesti, sunt mult superioare celor simtite intr-o relatie de prietenie. Pentru ca zbori. Atunci cand simti buzele persoanei iubite, lipite de ale tale, talpele ti se ridica de pe podea, te ridici pe varfuri, si curand te dezlipesti de lumea asta si zbori intre nori. Dar atunci cand se sfarseste sarutul, pentru totdeauna, cazi. Si totusi, prietenul te-a asteptat pe pamant, si te-a prins. Iar tu, in dar, ii duci un colt de nor si un ciob de stea.

Insa, ce se intampla atunci cand... jos nu te asteapta nimeni pentru ca... ai plecat cu el spre nori. Ce poti pati atunci cand o prietenie foarte stransa se transforma intr-o relatie amoroasa care apoi, se strica? Ai doar doua optiuni:
sa cazi singur, sa te prabusesti printre nori si sa te scufunzi in pamant, pentru ca nu e nimeni sa te salveze
sau
sa cazi impreuna cu acel prieten, sa te prabusesti alaturi de el. Dar, in timpul caderii, fiecare se va agata de celalalt pentru a salva, desi stie ca nu se pot ajuta reciproc. si atunci cand ating pamantul... sunt amandoi la fel de raniti. Marea intrebare este...
isi vor reveni vreodata in asa fel incat sa ramana si prieteni?
sincer, ideea de a avea o relatie de iubire cu el mai bun prieten, este excelenta. te cunoaste, te intelege si te iubeste deja ca om, si nu ca iubit/a. Dar cine iti garanteaza ca asta este esenta fericirii intr-o relatie?
personal, eu nu stiu ce sa cred. un foarte bun prieten iti poate deveni si un foarte bun amant (nu in sensul peiorativ). dar poate ramane si un foarte bun prieten in continuare?
In speranta ca acest lucru se va intampla, nu m-as da la o parte de la o relatie cu un amic. Macar sa raman cu amintirile frumoase...

joi, 31 iulie 2008

aim sori

as vrea sa imi cer scuze pentru limbajul tottal neadecvat unei tinere decente de 18 ani si 8 luni, pe care l-am folosit in articolele trecute. :">:">

Dragostea...


Dragostea.
Dragostea.
Dragostea.
A trebuit sa scriu de 3 ori cuvantu' ca sa il constientizez. De subliniat constientizez, ca de inteles... Sufletu':) Ce este dragostea? Eu, nu am gasit-o pana acum. Am crezut ca am gasit-o dar mi-am dat seama ca era mancare pentru catei, hartie igienica, oferta promotionala de la Carrefour, era orice, mai putin dragoste. Asa ca, momentan nu sunt in postura de a-mi da cu parerea.
BUUUUUUUUUUUUUUT,
Camil Petrescu, in Act venetian zicea ca "Aşa e dragostea... Un joc, un joc stupid, murdar şi măsluit... Nu intri fără să dai socoteală într-un asemenea joc." Prin "a da socoteala" putem sa intelegem orice, de la a-l intreba pe cel de langa tine, in timp ce inca iti mai tine sanul in mana dreapta, si cu stanga fumeaza o tigara rupta de la mijloc, de ce nu se uita in ochii tai in timp ce faci amor cu el, pana la certurile infernale si intrebari retorice "de ce isi permite ala sa iti trimita mesaj la ora 11 noaptea????". Unde mai e frumusetea unei povesti de iubire, atunci cand nu poti face nimic de teama sa nu il superi pe cel de langa tine? Imi doresc foarte tare sa cunosc dragostea aia frumoasa, cand cel de langa tine te accepta cu bune, cu rele doar pentru ca tu sa fii fericit. Sa nu iti ceara sa te schimbi, doar pentru placerea lui, ci pentru binele tau. Unde este frate dragostea aia in care nimic nu costa??
Nu e corect sa platim si pentru a iubi. Si nu ma refer la biletul de la film, hamburgerul de la Mc sau taxiul cand o duci acasa. Platim cu lacrimi, cu tipete, cu orice... Si atunci cand nu mai poti sa plangi, cand iti pierzi vocea, cand nu mai ai nimic sa dai la schimb pentru o privire duioasa... privirea se stinge. Dragostea este cel mai greu de intretinut lucru din lume. E greu de mentinut si dispare la prima clipa de neatentie...:)
De ce accepta insa toti oamenii, mai devreme sau mai tarziu, aceste chinuri ale iubirii?? Un alt nenea destept, pe care il cheama Charles Dickens si care a scris o carte foarte dragutza numita "Marile sperante", a zis ca dragostea este "credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi." Este aceeasi situatie ca si in cazul femeilor molestate de barbatii lor. Am auzit o poveste la TV... Un tip se plimba pe strada si a vazut un barbat care o altoia zdravan pe nevasta-sa. Atunci cand a vrut sa il opreasca, nu batausul i s-a opus, ci femeia. Intre ea- batuta, chinuita si injurata- si el- nenorocitu'- se leaga o relatie foarte stransa de codependenta(e dovedit stiintific, nu bat eu campii). Desi ea ajunge cu ochii umflati la munca, nu renunta la barbatu' pe care l-a lua "la bine si la rau". La fel e si in iubire. De ce se iubesc oamenii si stau intr-o relatie chiar daca stiu ca oricum celalalt ii va rani?? Pai... un motiv ar fi obisnuinta; s-au obisnuit cu nenea/tanti aia pe care o cunosc de 5 ani, 3 luni, 12 zile, 3 ore, 6 mnute, 5 secunde si nu mai concep o zi fara o cearta, o discutie, o partida de amor (sau omor) fara ea. Second reason: teama. Desi am zis ca nu voi interveni cu pareri subiective, pot zice mie mi-era teama sa ma smulg dintr-o relatie care clar nu mai mergea, doar pentru ca mi-era frica de singuratate si de replicile de genu' "Nu pot sa vii la chef.. stii, sunt numai cupluri". De ce atunci cand esti in afara unei relatii, esti automat o scursura a societatii, din punctul de vedere al unor oameni care sunt mai nefericiti decat tine? Whatever...
revenind la Dickens, dragostea este un mod simplu de a-ti uncide fericirea mai devreme sau mai tarziu. In ziua de azi, aproape 5% dintre casatorii sfarsesc cu un divort. Poate ca nu pare foarte mult, dar ganditi-va ca si acei 5% si-au jurat dragoste eterna:). Oricum, din punctul meu de vedere, in aceasta seara simtindu-ma destul de cinica, pot spune ca ceea ce a zis englezul este valaibil, nu neaparat in cazul iubirii cat in al casatoriilor. Sunt putine relatiile oficializate, in care nu trebuie sa renunti la aproape toate placerile tale, pentru partener. "Mi-a placut filmul" se transforma in "Ne'a placut filmul", "Nu imi place pestele" in "Nu NE place pestele" and so on...
S-ar putea sa par foarte foarte anti-dragoste in acest articol... dar nu sunt:). Incerc pur si simplu sa fiu obiectiva asupra unui subiect care cere subiectivitatea absoluta:)
Singura definitie a iubirii care m-a multumit, desi am cautat extrem de mult in memorie, carti si pe net, este a lui Antonio Gala: "
Dragostea este prietenie cu momente erotice." Nimic nu este mai imbucurator decat sa ai o prietenie sincera si stransa cu o persoana in timpul zilei, iar in timpul noptii, sa ai parte de "amazing, mind-blowing sex". Cred ca cele mai fericite relatii sunt cele bazate pe prietenie: stii ca dupa ce ai ti-ai adunat bucatile de encefal de pe jos (vezi "Mind-blowing":P), ii poti povesti celui care te-a facut atat de fericit/a, ce ti-a zis tarfa aia nenorocita si oxigenata de la Contabilitate ( e doar un exemplu:P). Singura problema este... Mai poti pastra prietenia daca pierzi relatia??
dar pentru asta... stay tuned:D.



IARTA-MA BOBO CA NU SUNT MAI OPTIMISTA!!!

vineri, 25 ianuarie 2008

ani de liceu

PS: ani de liceu cu emotii la romana scumpii ani de liceu cand la mate dai de greu=)))

unifoooormeee

in loc sa ma duc si sa ma bucur de inca o zi de shopping cu mama si sa cheltuiesc 350ron (adica 3milioane jumate in moneda aia veche) trebuie sa fac economii pentru "uniformele scolare". se pare ca dragul nostru minister, ce se ocupa cu presupusa educatie a "utecistilor de azi, securistilor de maine" impune fiecarui liceu sa isi aleaga un element distinctiv. si bineintelesssss... CNMB-ul a "creat" o uniforma demna de renumele nostru: fusta plisata in fata, mulata de popou, parte peste parte, scurta pana la limita dintre indecenta si tarfa. sacou de baba si tricolor pe cravata. Am cravata mea sunt pionier...
si mai zicem ca am trecut peste comunism... Aceeasi profi cu termenul de expirare de mult depasit, tocilari, toc-toc pe coridoarele scolii si priviri "sfioase" in sus... O amica stie despre ce vb... eram anul trecut cu ea pe faleza si ne-o imaginam pe... o colega facand un blow job si privind murdar la partener:)). tre' sa recunosc ca era o priveliste pe cinste.
anyway... dupa ce azi noapte m-am uitat la Sex and the City timp de aproximativ 6 ore, pana la ora 4AM (dupa care au inceput sa imi dea beepuri niste cretini- deci tot nu am putut sa dorm), acum, uniforma mi se pare si mai oribila- daca se poate asa ceva.
WTF??? oricum nu prea o sa fie purtata. o sa ploua cu avertismente, dar o sa apara o gramadsa de parinti "binevoitori" care vor face donatii, sponsorizari si vor da spagi, mita,. pesches, bacsis si cum mai vreti sa spuneti pentru ca odraslele lor analfabete sa continue studiul in acest colegiu prestigios.
eu ma bucur ca vom avea uniforme totusi... o sa dorm cu aproximativ 10 minute mai mult every fuckkkkkking morning... mai nashpa cu fusta. . . Si o sa ne apropiem mai mult de sarafanele bleumarin, camasile albastra si numarul matricol scris cu galben pe maneca...\
MAI TINETI MINTE??? stati ca se intoarce el;))

marți, 22 ianuarie 2008

eroare

am uitat... fulea nu poate fi pupat in cur:). adica,...poti dar degeaba. Oricum am 5 la el asa k mi se rupe.

nu pot sa dorm

nu pot sa dorm... o sa imi aprind o tigara in mod ostentativ desi stiu ca mama o sa vina si o sa mi-o stinga in buric=)) >:)>:)

wanna be

ma gandesc la posesoarele de pantofi/genti/posete/chiloti/tampoane/apa minerala de la Guess. Nu stiu de ce da' sunt pur si simplu obsedata de fetele populare ale liceului; genul de fete care in clasa a IX-a, la logica, pe tabla a scris "VAM salutat"; genul de fete care dau commenturi pe excrementul de hi5 cu "ce vis esti iubis..." sau... "X are rochia aia marfa de la zara". O gasca de oxigenate care spuneau despre toti cei care scriau cate o "compunere" prin Zari ALBastre ca sunt niste "frustrati, complexati si sarantoci". Stiti la ce oameni ma refer acum, nu??
Ei bine... Stau si ma gandesc... Pentru ei, eu sunt doar o disperata de "wanna be", asa cum s-a exprimat o persoane cu IQ-ul putin peste 30 de la mine din clasa. O persoana care se considera "open-mind". Pai... daca vreti sa vedeti, practic o minte deschisa... va fac cunostinta cu ea. si cand zic "minte deschisa" nu zic "persoana cu minte deschisa". Si totusi... cine are dreptate, in cariile lu' lupu???? Cred ca mai degraba ei sunt cei complexati si niste wanna be frustrati, care dincolo de banii pe care ii cheltuiesc pe Guess, Prada, Armani si Vuitton, nu isi gasesc linistea. Nu stiu sa se bucure de o bere cu prietenii intr-o dugheana, de o baie la nudisti in vama, de o amenda luata prin mangalia pentru "consumare de bere marca ursus, dintr-un recipient de plastic, in fata fast food"...
P.S. pt domnu' politist:
1. era tuborg
2. la doza din metal
3. eram in fata unei alimentari
4. asteptam microbuzul pt vama:D