luni, 26 aprilie 2010

lucky...

stii momentele acelea in care nu iti mai gasesti locul? momentele acelea dulci in care te trezesti din somn, deschizi ochii si te intinzi zambind iar apoi astepti sa fii luat in brate?
eu uitasem tot
imi lasam privirea sa bantuie prin avion, incercand sa imi dau seama ce se intampla, unde plec si de ce renunt la fericirea mea. parca imi doream ca avionul sa se strice... sa se termine pista inainte ca rotile sa se desprinda... sa se intample ceva sa nu plec. imi simteam radacinile rupandu-se una cate una si toata fericirea scurganu-mi-se din vene...
incercam cu disperare sa mai trimit un singur mesaj... sa mai simt macar pentru o clipa mirosul tau... sa mai tresar pentru o ultima data... Pana si acum, incerc sa imi dau seama daca ceea ce imi amintesc s-a intamplat cu adevarat sau pur si simplu, sufletul meu obosit de atatea momente in care am mimat ca traiesc, a creat un episod pe care il voi derula toata viata... in fiecare zi... in fiecare clipa... cu speranta ca voi intelege ce inseamna ceea ce simt pentru tine.
sunt blocata... nimic din ceea ce fac sau spun zilele astea, nu exista cu adevarat... nu mai stiu ce simt, ce gandesc, ce vreau... traiesc intr-o adolescenta continua... intr-o visare dureroasa care ma da peste cap. fiecare incercare de a reveni la ceea ce eram acum o luna, 6 luni sau 2 ani... nu numai ca nu isi are sensul, dar este prosteasca si lipsita de... tot.
uneori imi doresc sa nu simt... sa fac sex pe bani, sa traiesc intr-un apartament mic prin rahova unde sa nu ajunga nici macar cainii vagabonti...



degeaba
nu mai merge:)

duminică, 4 aprilie 2010

locul potrivit

ce poate fi mai trist decat sa stai de inviere la masa, in timp ce mama se chinuie in bucatarie, ascultandu-ti fratii mai mici, fredonand in soapta "nu ne-am nascut in locul potrivit..."?