luni, 26 aprilie 2010

lucky...

stii momentele acelea in care nu iti mai gasesti locul? momentele acelea dulci in care te trezesti din somn, deschizi ochii si te intinzi zambind iar apoi astepti sa fii luat in brate?
eu uitasem tot
imi lasam privirea sa bantuie prin avion, incercand sa imi dau seama ce se intampla, unde plec si de ce renunt la fericirea mea. parca imi doream ca avionul sa se strice... sa se termine pista inainte ca rotile sa se desprinda... sa se intample ceva sa nu plec. imi simteam radacinile rupandu-se una cate una si toata fericirea scurganu-mi-se din vene...
incercam cu disperare sa mai trimit un singur mesaj... sa mai simt macar pentru o clipa mirosul tau... sa mai tresar pentru o ultima data... Pana si acum, incerc sa imi dau seama daca ceea ce imi amintesc s-a intamplat cu adevarat sau pur si simplu, sufletul meu obosit de atatea momente in care am mimat ca traiesc, a creat un episod pe care il voi derula toata viata... in fiecare zi... in fiecare clipa... cu speranta ca voi intelege ce inseamna ceea ce simt pentru tine.
sunt blocata... nimic din ceea ce fac sau spun zilele astea, nu exista cu adevarat... nu mai stiu ce simt, ce gandesc, ce vreau... traiesc intr-o adolescenta continua... intr-o visare dureroasa care ma da peste cap. fiecare incercare de a reveni la ceea ce eram acum o luna, 6 luni sau 2 ani... nu numai ca nu isi are sensul, dar este prosteasca si lipsita de... tot.
uneori imi doresc sa nu simt... sa fac sex pe bani, sa traiesc intr-un apartament mic prin rahova unde sa nu ajunga nici macar cainii vagabonti...



degeaba
nu mai merge:)

duminică, 4 aprilie 2010

locul potrivit

ce poate fi mai trist decat sa stai de inviere la masa, in timp ce mama se chinuie in bucatarie, ascultandu-ti fratii mai mici, fredonand in soapta "nu ne-am nascut in locul potrivit..."?

luni, 4 ianuarie 2010

un actor grabit

mi-e dor de casa. e atat de aiurea sa simti ca toata viata ta s-a dus dracului, ca nimeni nu isi mai aminteste de tine, ca de rev, cand stai acasa cu prietenul, bei tzuica si joci razboi si poker pt ca nu ai bani nici de paine, nu te suna nici tac'tu, ca atunci cand ajungi acasa dupa munca, nu te asteapta nici o bucurie decat niste brate care incearca sa te incalzeasca un pic.
as prefera sa fi stat acasa, sa ma hranesc in continuare cu vise si impresia ca am viata bogata. stau ca o proasta in biblioteca si plang si imi sterg nasul cu maneca.in niciun moment din viata mea nu am avut batista. nici macar sean nu mai vine pe la noi...e indragostit mai nou
maine seara vine karolina la mine... polonezoaica ce a trait toata viata in italia si care mi-a propus sa plecam la paris impreuna, un week-end. nici macar ideea de a face sex cu o blonda cu ochii albastri si fund misto nu ma mai scoate din letargie. afara a nins si este frig; am fost la serviciu toata ziua si a fost de cacat. iar telefonul meu nu mai suna...
ma doare stii... dar zic merci.... cu mutra asta acra...