"nu vreau sa te fac sa suferi..."

cred ca este cea mai urata fraza pe care o poate da un barbat unei femei.
in ultima vreme, viata mea si a unei foarte bune prietene este undeva in copac... si nici macar nu este un copac frumos. este uscat saracu', sta sa cada, si scartaie infiorator la cea mai mica adiere. e ceva in genul copacilor care bateau in fereastra in "La rascruce de vanturi" a lui Emily Bronte. Singura diferenta este ca acolo, era o singura fantoma care urla "Let me in, let me in".
eu, sunt urmarita de atatea fantome, incat simt ca in curand voi deveni si eu una. de fapt, cine nu are fantome? mereu este ceva care ne urmarest: amintirea unui om drag care a murit, ultimul prieten (care iti doresti sa moara doar ca sa sufere cat ai suferit tu), ultima relatie, ultima noapte de dragoste...
azi am ascultat muzica aproape non stop, cu hands-free-ul in urechi, la maxim si am cantat ca o descreierata, doar ca sa uit iarasi cat de dezamagita si de singura sunt. nu am reusit:)
mi-au venit iar in minte clipe superbe care dor, minute intregi de imbratisari si sarutari fierbinti, lacrimi si tipete si ura...