prietenie, suflet, nebunii...

de data aceasta, nu mai trebuie sa ma chinui sa imi "constientizez" subictul, intrucat, din fericire am destule persoane in jur care ma pot ajuta sa inteleg ce e prietenia. Uneori, ma simt ca o copila ce acum invata lucrurile elementare despre viata. Poate chiar sunt, cine stie?
indiferent cat de cinica am fost cu privire la dragoste, acum, cand vorbesc despre prietenie ma simt blanda.

ce este prietenia?

Conform DEX-ului, a.k.a. Dictionarului Explicativ al Limbii Romane (pentru cei care chiar nu stiau ce este:P), prietenia este un "Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug. ♦ Atitudine plină de bunăvoinţă, prietenoasă faţă de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între ţări bazată pe aspiraţii, năzuinţe, interese comune". Din punctul meu de vedere, acest subiect este mai mult decat o definitie de dictionar; este o definitie a sufletului.
Offf... sufletul asta. Din cauza lui, patimim atat de multe... Acceptam insulte, lovituri, sentimente, dovezi de iubire si de dezgust... Din cauza lui, ne mustra constiinta. Tudor Chirila, unul dintre barbatii pe care nu i-as refuza niciodata, din nici un punct de vedere (:">), si-a asemenat sufletul cu o camera:


Ma gandesc la sufletul meu ca la o camera mare cu pereti de tabla si ecou nesfarsit. Intr-un colt zace inima ... Din tavan spanzura un bec...In jurul lui, atrase de lumina roiesc gandurile...


Dar de ce sa fiu atat de dura cu bietul suflet si sa il acuz de toate tristetile noastre? Pana la urma, "Sufletul este ceea ce-l doare pe om atunci când întreg trupul său este sănătos" (Andrei Kuraev); asa ca si el isi primeste pedeapsa. Simt ca frazele acestea, sunt destul de greu de inteles. Dar ce este mai greu de inteles decat sufletul unui om? Decat valorile, amintirile, identitatea, simtul umorului unui om?? Nimic.


Dar acum, nu bateam campiile cu gratia unui cambree sau a unui ronde de jambe (sunt niste pozitii din balet;)) despre suflet, ci despre prietenie. Conform unui idealist care sta pe strada cu mine, tipu' ala pe care il cheama Aristotel, "Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri." Asta ar insemna ca doi oameni care nu seamana, sa nu aiba nici o sansa in a forma o relatie stransa de prietenie. Dar oare, cele mai explozive si totodata incantatoare combinatii, nu se formeaza intre culorile complementare, spre exemplu? Rosu-verde, albastru-portocaliu si violet-galben? Desi suna ca o nebunie, un top violet si o fusta galbena ar face furori. Tocmai diferentele atat de pregnante, le apropie atat de mult. In traducerea acestor opt randuri, "Contrastele se atrag"
Eu cred ca prietenia dintre doua persooane total diferite este cea mai bine-meritata. De ce? Pentru ca acei oameni au facut sacrificii, s-au chinuit si au incercat extrem de mult sa mentina aceasta relatie; este atat de usor sa pastrezi o amicitie intre doi oameni asemanatori... Cei care au o legatura, desi sunt foarte diferiti, ar merita o medalie. Dar nu ar avea nevoie de una...
Se au unii pe altii.

Asa cum am promis in articolasul despre dragoste, as vrea sa spun cate ceva despre prietenie si iubire. Am gasit doua definitii ale prieteniei, care desi contineau cuvantul "iubire", erau mai mult decat diferite.

Prietenia este iubire fără aripi.(Byron)
si
Prietenia este şantaj reciproc ridicat la nivel de iubire. (Robin Morgan)
Sincer, imi este foarte greu sa interpretez cuvintele acestor domni... In primul citat, se sugereaza ca iubirea iti da aripi (fara sa bei energizant:P). Daca as urma cursul gandului care mi-a venit, as ajunge la concluzia ca senzatiile simtite atunci cand iubesti, sunt mult superioare celor simtite intr-o relatie de prietenie. Pentru ca zbori. Atunci cand simti buzele persoanei iubite, lipite de ale tale, talpele ti se ridica de pe podea, te ridici pe varfuri, si curand te dezlipesti de lumea asta si zbori intre nori. Dar atunci cand se sfarseste sarutul, pentru totdeauna, cazi. Si totusi, prietenul te-a asteptat pe pamant, si te-a prins. Iar tu, in dar, ii duci un colt de nor si un ciob de stea.

Insa, ce se intampla atunci cand... jos nu te asteapta nimeni pentru ca... ai plecat cu el spre nori. Ce poti pati atunci cand o prietenie foarte stransa se transforma intr-o relatie amoroasa care apoi, se strica? Ai doar doua optiuni:
sa cazi singur, sa te prabusesti printre nori si sa te scufunzi in pamant, pentru ca nu e nimeni sa te salveze
sau
sa cazi impreuna cu acel prieten, sa te prabusesti alaturi de el. Dar, in timpul caderii, fiecare se va agata de celalalt pentru a salva, desi stie ca nu se pot ajuta reciproc. si atunci cand ating pamantul... sunt amandoi la fel de raniti. Marea intrebare este...
isi vor reveni vreodata in asa fel incat sa ramana si prieteni?
sincer, ideea de a avea o relatie de iubire cu el mai bun prieten, este excelenta. te cunoaste, te intelege si te iubeste deja ca om, si nu ca iubit/a. Dar cine iti garanteaza ca asta este esenta fericirii intr-o relatie?
personal, eu nu stiu ce sa cred. un foarte bun prieten iti poate deveni si un foarte bun amant (nu in sensul peiorativ). dar poate ramane si un foarte bun prieten in continuare?
In speranta ca acest lucru se va intampla, nu m-as da la o parte de la o relatie cu un amic. Macar sa raman cu amintirile frumoase...