femeile...

Nimic din acest text nu are conotatii sexuale. Nu sunt gandurile obscene ale unei tinere care a luat-o razna. Sunt gandurile pe care le avem toti fara sa ne dam seama...si pe care nu le ascultam de frica.

ascult "Your love means everything" de la coldplay... si ma gandesc la ele.

cine sunt ele? ele sunt cele care mi-au trecut prin fata ochilor, prin fata mintii si prin suflet. unele au trecut in graba ca un tren grabit de sinele infierbantate. unele au ramas putin in gara si au fugit lasand in urma o dara de fum care s-a asezat peste banci, cosuri de gunoi si urmele de pasi. celelalte au ramas sa isi repare cate ceva... o bancheta insangerata, un geam spart sau, ca sa isi umple rezervorul cu dragostea mea. iar mie mi-au lasat pete de ulei imbacsite, care imi vor murdari sufletul la nesfarsit, adancndu-se tot mai mult in betonul crapat al mintii mele...

toate au venit, au trecut si au plecat...

din cand in cand, se mai intorc pentru putina vreme ca sa imi insangereze si mai mult pavajul.

 prima a fost mama... a venit..a plecat... a venit...a plecat... si a plecat...si a plecat... acum este in mine si o simt zvarcolindu-se indurerata, nestiind daca vrea sa ramana sau nu... Dupa fiecare plecare a lasat in mine lacrimi. La fiecare revenire, a adus plansete si mi-a curatat cu ele petele vascoase de sange... Dar... gustul sarat al plansului si urletul trenului cu care pleca imi va bantui pentru totodeauna visele. Ma voi trezi in toate noptile, ca si pana acum, auzind vantul, zgomotul infernal al garii, pasii de pe caldaramul gaunos. voi simti mereu mana puternica ce ma tine strans ca sa nu fug acolo unde mergea ea. acum e langa mine. dar... oare e langa mine?

 a doua a fost bunica. cu glasul ascutit si tanguitor care imi legana mintea in fiecare seara. cu plansetul ei usor. cu lacrimile ce i se uneau in barbie, dupa ce strabatusera labirintul ridurilor. le urmaream cum poneau din coltul ochilor, prin santuletele din jurul lor... prin cutele adanci de langa nas care se prelungeau pana la coltul gurii. acolo... pentru o clipa, se opreau ca sa se lase gustate...  si curgeau in continuare pana la barbia ascutita... tremuratoare...

dupa bunica... a fost ea.... mi-a facut anii din scoala generala, suportabili. de fiecare data cand ma intorceam, stiam ca este acolo...stiam ca ma va tine in brate. stiam ca imi va saruta ochii si obrajii pentru a inghiti vedeniile si paloarea din obraji... avea cel mai frumos si curat zambet. si parul innoptat... fiecare lucru al ei ma invaluia ca o panza de paianjen, gata sa ma sufoce. cat de dulce era placerea aceea. simteam ca raman fara suflare, ca imi amortesc mainile si picioarele... dar le aveam pe ale ei. si zburam cu aripile ei in inaltul cerului si ne prabuseam de acolo intr-o imbratisare dureroasa dar minunata.  cand ne-am despartit, am plans amandoua. ne tineam de maini strans... tremuram... si nu ne-am fi dar drumul niciodata. dar ne-am dat... si nu ne-am mai vazut de atunci...

dupa ea... a fost... EA. m-a fermecat din prima clipa. era tot ceea ce credeam ca imi doresc sa fiu eu. privirile, cuvintele, vorbele, loviturile ei... toate..ma dureau. le simteam scrijelindu-mi pielea, sfasiindu-mi carnea si o vedeam cum sorbea sange cald din inima mea. ii placea... era dulce... era sarat... era tot ceea ce isi dorea. am iubit-o cu salbaticie. mi-ar fi placut sa ii gust lacrimile... sa le iau pe varful degetelor.. sa le plimb pe intreg trupul ei si apoi sa le inghit cu nesat...sa o simt langa mine. sa o simt patrunzandu-mi in fiecare vena..celula...molecula... in fiecare atom al trupului meu. sa o incui in mine si sa nu ii mai dau drumul nicioadata. sa o protejez de tot. sa indur tot in locul ei. sa o hranesc cu sufletul meu, cu creierul meu, cu plamanii mei atrofiati. oricum nu mai aveam nevoie de ei... traiam, respiram, visam prin ea... O aveam langa mine cand am vazut prima oara Legaturi Bolnavicioase. as fi vrut sa ii ascult bataile inimii pentru tot restul vietii mele. si cu siguranta nu as fi mai avut nevoie de nimic. Cand dormeam cu ea...imi placea sa ma trezesc, sa imi aprind o tigara in fata cortului dezbracat de orice lumina si sa o privesc dormind. era atat de frumoasa.... era calda si adevarata. se foia si ofta in somn, ca un copil mic. si zambeam in intunericul noptii, in ritmuri coldplay si luna amara... EA a plecat din gara mea... si poate o sa se mai intoarca. urmele ei sunt inca proaspete... Din cand in cand o privesc pe furis...si imi amintesc de buzele ei. primul sarut a fost la misto...al doilea la fel... dar toate mistourile s-au adunat intr-un sarut perfect care insemna mai mult decat mine, decat ea, decat noi. insemna mai mult decat sangele meu. imi clocotea in vene din dragoste. nu o doream ca femeie... o doream ca EA. orice ar fi insemnat asta...

a plecat din gara mea.

dupa EA au fost multe... a fost rockeritza nebuna dintr-o dugheana imputita care mi-a pus mana pe picior si cu care m-am plimbat o noapte intreaga printre boschetarii si tufisurile din parc. avea gust de bere, tigari si sex. apoi... a fost fata din tren care isi musca buzele atunci cand citea. ii alunecau mereu ochelarii de pe nas si si-i impingea inapoi cu niste degete lungi, albe si pline de vinisoare albastre. tunelul ne-e surprins privindu-ne cu o curiozitate bolnava si plina de subainteles. la urmatoarea statie a coborat. am privit-o cum se indeparta pe peronul insorit. dar... soarele nu era nimic in comparatie cu ochii ei galbeni ce ii luminau sanii...

Dupa ele... a fost ea.  prima pe care am dorit-o ca femeie. singura care a reusit prin conversatia banala si plictisitoare sa intre  printre gratiile inimii mele si sa se incuie acolo. a fost prima care a sapat canalul lung si sinuos spre femeia din mine. printre artere, trahee, pancreas, milioane de celule rosii si albe... a sapat cu unghiile si dintii si degetele insangerate, o rana adanca. ajuns la femeia din mine si apoi i-a ras in nas. am dispretuit-o din tot sufletul. simteam cum imi vine sa o ucir, da ii rup carnea si sa o arunc. sa ii vad inima si sa o scuip, sa o distrug, sa o calc in picioare. dar nu am putut...in schimb, am ajuns eu dependenta de calmante...

ultima ar fi ea... ea mi-a placut de la inceput. figura calda de copil si ochisorii ei blanzi. o simteam aproape de mine, chiar daca era la 250 km distanta. am vazut-o de 4 ori. de fiecare data diferita. de fiacare data, plina de tot ce are universul mai stralucitor, mai intunecat, mai pur si mai marsav. prima oara am baut o bere pe plaja cu ea si altii... dupa fiecare inghititura, ii ramanea putin spuma deasupra buzei de sus. o priveam din spatele ochelarilor de soare cu interes. a doua zi a disparut brusc...

dupa 3 luni, mi-a sarit de gat "daca ai sti ce dor mi-a fost de tine...". ramaneam si atunci si raman si acum de candoarea ei, de lipsa de orice limita, de dulceata cu care iti sfarama inima, fara sa isi dea seama. am petrecut o noapte superba impreuna in clubul ticsit, plin de fum de tigara, band becks si dansand ca doua nebune pe vama veche.  fiecare miscare, fiecare zbucium a suvitelor ei, fiecare tresarire a ochilor imi faceau inima sa tresara. a fost o seara minunata. ii simteam respiratia calda , si avea buzele la un centimetru distanta de ale mele... as fi vrut sa i le ating macar putin... cu rasuflarea. sa i le gust apoi la nesfarsit, inspirand si expirand intr-o nebunie continua mirosul pielii ei...

urmatoarea data cand ne-am vazut a fost nimic. ne mangaiam palmele transpirate pe sub masa in timp ce prietenul ei ne privea absent... mi-a fost rau in seara aia. am baut de suparare... o aveam atat de aproape. venisem special pentru ea si... nu aveam curajul sa o privesc in ochi si sa ii sarut nasucul dulce si carn... m-am culcat devreme. am dormit in patul prietenului ei. as fi vrut sa ii simt intre perne, parfumul usor. l-am cautat infrigurata toata noaptea... degeaba.  a doua zi totul era diferit. distanta dintre noi era imensa... aceeasi distanta pe care am simtit-o si urmatoarea data cand ne-am vazut... ma privea pe sub gene in timp ce se invarrtea pe scaun. nu ma mai asteptam la nimic. eram obosita. as fi vrut sa o apuc de umeri si sa o zgudui urland "ce vrei de la mine???'" stiam ca sunt nebuna. paranoica. am fost si voi ramane toata viata mea... 

ma privea de parca ar fi stiut cum aratam dezbracata. sau poate mi se parea. avea rasul dulce si colorat... dar degeaba. eram sfarsita si tot ceea ce imi doream era sa plece din gara mea si sa nu mai vina niciodata. sa o uit pentru totdeauna. nu am reusit... am plecate eu insa din Gara de Nord. si dusa am fost... poate o sa ne mai intalnim.  dar ce importanta ar mai avea?

acum... sunt in gara mea si ma uit l buruienile care cresc aiurea printre bucatile de piatra cubica, aranjate intr-un puzzle fara sens. cate pete de ulei...