de ce zambesc copiii?

stau si ma tot uit la tastatura de vreo zece minute si ma gandesc despre ce naiba sa scriu... acum am scris un rand dar nimic interesant. chiar nu cred ca ii pasa cuiva ca eu sunt in pana de idei de cateva zile. de fapt, sunt oameni care mi-ar zice "Atunci las'o naibii balta si nu te mai c*** pe tine daca nu esti in stare sa scoti trei randuri fara sa te chinui". Da' stau eu si cuget asa... oare daca faci un lucru mai incet decat ceilalti inseamna ca nu il faci ca lumea?? Si mai zic ceva... E mai important sa scrii despre ce hartie igienica folosesti, din lipsa de subiecte sau sa scrii o data la o saptamana, dar despre ceva mult mai "inaltator" decat micul dejun?
whatever
insa, intrucat, pentru ca si deoarece este "la moda" sa ai blog si sa scrii acolo despre pisica lu' vecina de la 2 care a facut caca pe scara, voi povesti si eu ce am facut azi.
first of all, m-am trezit. m-am spalat. m-am uitat la stiri in timp ce ma spalam pe dinti. am mancat. am plecat la munca. am muncit. m-am deprimat. am ajuns acasa. am mancat. am facut dush. am dat gunoiu' afara. m-am asezat la calc.
OH MY GOD!!!
atat de socant. va vine sa credeti ca am mancat de doua ori astazi????
deci... tot ce am scris pana acum a fost o tampenie, in speranta ca ma va trasni vreo idee geniala care sa declanseze un nou razboi in vietnam. sau care sa il opreasca pe cel din georgia. inca nu mi-a venit, dar inca mai astept;))
pentru ca tocmai i-am trimis un mail lui Zapa (pentru cei care nu stiti cine e, intrebati), ce-ar fi sa vorbesc despre... bucuria de a fi copil si de a-ti pastra tineretea pana la... adanci batraneti.
Mulumesc lu' Doamne-Doamne, vara asta mi-am gasit un job extraordinar. Pentru cei care dintr-o prostie au ajuns pe pagina asta si nu stiu la ce ma refer, lucrez la un loc de joaca pentru copii, din Mamaia, organizat de Radio ItsyBitsy ( www.itsybitsy.ro ). Ca in urma acestui "spatiu" intreaga mea existenta a fost data peste cap (de anumite evenimente, persoane, etc), asta e partea a doua:P. So, din 4 iulie cand am inceput ca lumea treaba, mi-au trecut prin fata ochilor pe putin 300 de copii (ma intreb cum naiba avem sporul natural negativ in Romania). Au fost copii draguti, copii frumosi, copii urati, politicosi sau genu' de copii pe care i-am invita la concursul "Cine se ineaca mai repede". Insa, in ochii fiecaruia era o stralucire, o luminita de speranta pe care nu o mai gasesti cam la nimeni astazi. Doar la batranii senili.
si, tocmai aceasta problema ma macina pe mine. De ce se grabeste toata lumea sa creasca? de ce toti ne grabim sa facem 18 ani, sa ne luam carnetu' , sa ne mutam singuri?? de ce toti alergam spre maturitate cand cea mai pura fericire o vedem in ochii celor mici?
atunci cand plang, nu pot sa ma gandesc decat ca as vrea sa fiu iar mica si sa ma duc la mama in brate si sa ma linisteasca. si sa nu stiu nimic, si sa fiu fericita.
indiferent daca recunoaste sau nu, si cel mai realizat om din punct de vedere material, emotional, spiritual si cum vrei tu, isi doreste sa redevina copil. sa poata alerga si rade tare si sa se bucure de o ciocolata, fara a fi judecat. toti avem prejudecati si privim cu o spranceana ridicata orice comportament care ni se pare "neadecvat". dar ce inseamna "neadecvat"? cine hotaraste ca e "frumos" sa faci ceva sau nu? de ce ne simtim jenati daca vedem o femeie dandu-se intr-un leagan in parc? sau un barbat jucand fotbal in parcare. "Vaaai... ai vazut-o pe Coca de la 3?? se dadea in leagan in spatele blocului, fata!!". Cu ce e diferita acea femeie, doar pentru ca s-a bucurat putin de viata?? sunt absoult sigura ca ea este mai fericita decat oricare dintre acele vecine carcotase.
Cine a zis ca atunci cand ajungi la 20 si ceva de ani, trebuie sa iti iei zambetul sincer, sa il pui intr-o cutiuta si sa il arunci in pod? De ce oamenii nu se pot relaxa??
uite... chiar tu, cititorule. esti unul dintre putinii care citeste aceste randuri, asa ca, sa nu-ti fie rusine! cand ai privit ultima oara cerul? cand ai observat ca au inceput deja sa se usuce frunzele? ai vazut ca au inflorit florile din fata casei?
stii cand mi-am dat eu seama ca am imbatranit si ca nu stiu decat sa privesc nervoasa/ingandurata in asfalt, in timp ce merg spre casa cu castile in urechi? atunci cand am observat ca blocurile de vis a vis de liceul meu nu au balcoane. si de 3 ani, trec zilnic pe langa ele... in acel moment am hotarat sa privesc mai mult spre cer si mai putin spre mizeria ce s-a strans la gurile de canal. si sunt mai fericita.
cat de greu este sa iti ridici ochii din mazga care s-a depus pe viata noastra si sa te uiti spre nori? poate o sa observi ca in seara asta este o ploaie de meteoriti...
de aceea sunt toti copiii fericiti. pentru ca ei inca mai vad lucrurile dincolo de frunzele copacilor si de norii negri de ploaie. ei vad razele, ei vad soarele, stelele, lumina. si zambesc...
daca ti se pare greu sa redevii copil si sa fii fericit, du-te in casa parinteasca. ascunde-te intr-o camera, scoate-ti jucariile vechi si sterge-le de praf. uita-te in ochii ursuletilor de plus si aminteste-ti. nu te gandi ca prietenii tai din copilarie sunt pierduti in lumea intreaga. aminteste-ti cat de bine te-ai simtit cu ei. iti aduci aminte ceva din prima zi de scoala? dar despre colegul acela nebunatic care a spart tabla?? zambesti, nu-i asa? ai uitat toate aceste lucruri. dar a fost nevoie doar sa iti deschizi sufletul putin ca sa stii ca ai fost fericit si pur.
incearca sa fii iarasi asa si...
zambeste!